Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 50:15 - Biblia în versuri 2014

15 Din toate părțile apoi, Scoateți un strigăt de război! Ale lui brațe sunt întinse, Iar temeliile-i, cuprinse De-un tremur greu, s-au dărâmat. Ale lui ziduri s-au surpat. Căci răzbunarea Domnului S-a prăvălit asupra lui. Vă răzbunați! Faceți la fel După cum a făcut și el!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Strigați împotriva lui din toate părțile! El se predă, turnurile îi cad și zidurile îi sunt dărâmate. De vreme ce este răzbunarea Domnului, răzbunați-vă pe el și faceți-i cum a făcut și el!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Strigați împotriva lui din toate părțile! Babilonul se predă; îi cad punctele de rezistență și zidurile lui sunt dărâmate. Pentru că aceasta este răzbunarea lui Iahve, răzbunați-vă pe el și faceți-i cum a făcut și el (altora)!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Strigați împotriva lui de jur împrejur! El se predă, au căzut turnurile lui și zidurile sale s-au dărâmat. Aceasta este răzbunarea Domnului. Răzbunați-vă împotriva lui: cum a făcut, așa să-i faceți!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Scoateți din toate părțile un strigăt de război împotriva lui! El întinde mâinile; temeliile i se prăbușesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunați-vă pe el! Faceți-i cum a făcut și el!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Chiuiți împotriva lui de jur împrejur: El și‐a dat mâna, întăriturile sale cad, zidurile sale se surpă. Căci aceasta‐i răzbunarea Domnului. Răzbunați‐vă pe el. Faceți‐i cum a făcut și el.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 50:15
44 Mawu Ofanana  

Toți căpitanii l-au urmat, Vitejii s-au alăturat, Iar ai lui David fii – la fel – Au ascultat, mereu, de el.


Grumazul, nu vă-nțepeniți La fel după cum – bine știți – Părinții voști’ că au făcut, Iar ce-au pățit, voi ați văzut. Acum dați mâna Domnului. Veniți la sfânt locașul Lui, Pe care El – precum se știe – Sfințitu-l-a, pentru vecie. Astfel, mânia Lui, apoi, Se va abate de la voi.


Spre a putea porni apoi, Cu neamurile, un război: Popoarele, să le lovească Și astfel să le pedepsească;


O, Domn al răzbunărilor,


Neprihănirea L-a-mbrăcat, De parcă e împlătoșat. Din mântuire e făcut Coiful ce-l poartă. Și-a țesut Straiul, numai din răzbunare Și-apoi mantaua ce o are, Din gelozie-i însăilată.


El va veni și o răsplată O să îi dea, la fiecare, După ce fel de fapte are. Ai Săi potrivnici au să știe Ce-nseamnă-a Domnului mânie. Ostroavelor le e plătită Plata ce le e cuvenită.


Vestesc sosirea anului Al îndurării Domnului. Vestesc o zi de răzbunare A Dumnezeului pe care Noi Îl avem. Cei întristați, Acuma, fi-vor mângâiați.


Căci a venit ziua cea mare. Era o zi de răzbunare Și-un an anume pentru cei Cari sunt răscumpărați ai Mei.


Aceasta-i ziua Domnului! Aceasta e ziua Celui Care e Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor. Este o zi de răzbunare, Pentru că este vremea-n care El se răzbună pe cei răi Ce se vădesc vrăjmași ai Săi. Carne mănâncă sabia Și sânge, din belșug, bea ea. Bea sângele vrăjmașilor, Pentru că Domnul oștilor Are a face judecată Țării în miazănoapte-aflată, La apa Eufratului, Pe malurile râului. Este o zi deosebită, De judecată rânduită.


La Babilon vă adunați Și-n linie vă înșirați, Pentru bătaie pregătiți Voi, toți arcașii cei vestiți. La Babilon vă adunați Și arcurile vă-ncordați! Săgeți, nu economisiți, Asupra lui, când le zvârliți, Căci împotriva Domnului E îndreptat păcatul lui!


Domnul deschis-a casa-n care Armele-Și ține la păstrare, Scoțând arma mâniei Lui. Asta-i lucrarea Domnului, A Celui ce-i stăpânitor Și Dumnezeu al oștilor, Lucrare care s-a făcut În al Haldeilor ținut.”


De lângă malurile care Străjuiesc, pline de-ngâmfare, Iordanul, iată, a pornit Vrăjmașul care s-a suit – Precum un leu – și e pe cale, Asupra locuinței tale, Să năvălească de îndată. Îi fac pe toți ca – dintr-odată – Să fugă și-l așez pe cel Ce l-am ales Eu, peste el. Căci cine, oare, va putea, Ca să Îmi fie-asemenea? Cine e cel ce-o să-ndrăznească, Mie să Mi se-mpotrivească?”


„Săgețile le ascuțiți Și scuturile le gătiți! Domnul i-a ațâțat pe cei Ce-s împărați ai Mediei, Ca să se-ndrepte, cu război, Spre Babilon, căci vrea apoi, Să nimicească-a lui suflare. Este o zi de răzbunare, E răzbunarea Domnului, Din pricina Templului Lui.


Domnul oștirii a jurat Pe Sine și a cuvântat: „Asemenea lăcustelor, Fi-vor mulțimile celor Cu care Eu te voi umplea – Așa precum e voia Mea – Și împotriva ta, apoi, Vor scoate strigăt de război.”


Locuitorilor pe care Țara Haldeilor îi are – Precum și Babilonului Și-asemeni oamenilor lui – Iată, acuma, Eu voiesc, Răsplată, să le dăruiesc, Pentru tot răul cel știut, Sionului, că l-au făcut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


„Iată, munte nimicitor” – A zis, cu glas răsunător, Domnul din cer – „ia seama bine, Căci am necaz mare pe tine! Pe tine care te vădeai Că tot pământu-l nimiceai! Spre tine, mâna-Mi voi întinde, Iar brațul Meu te va cuprinde Și de pe-naltul stâncilor, În hăul de la poala lor, Ajunge-vei a fi împins, Căci te voi face-un munte-aprins.


Vitejii Babilonului Nu luptă. Stau în cetățui. Puterea a sleit în ei Și sunt ca și niște femeii. Cei care sunt vrăjmași ai lor, Foc le-au pus locuințelor, Sfărmând zăvoarele aflate Pe ale lor uși încuiate!


De-aceea, Domnu-a cuvântat: „Iată, îți voi fi apărat Pricina ta și-apoi, îți spun, Precum că am să te răzbun! Sec marea Babilonului Și voi usca izvorul lui.


Pe Bel, în Babilon apoi, Îl pedepsesc și smulge-voi, Din a lui gură, negreșit, Tot ceea ce a înghițit, Iar neamurile, în ăst fel, N-au să se-ngrămădească-n el! Nici zidul Babilonului – Care se află-n jurul lui – Nu va avea, atunci, scăpare, Căci nu va scăpa de surpare!


Domnul oștirii a vorbit: „Zidul cel larg și întărit, Al Babilonului, de-ndat’, Are să fie dărâmat, Iar ‘naltele porți ale lui Vor cădea pradă focului. ‘Geaba popoarele muncesc, Iar neamuri, pentru foc, trudesc!”


Fugiți din Babilon! Cătați, Cu viață, astfel, să scăpați, Să nu pieriți și voi la fel, Atuncea când pieri-va el! Căci este ziua cea pe care Domnul o vrea, de răzbunare! Plăti-va, Babilonului, Precum au fost faptele lui.


După ce ai să împlinești Și acest lucru, să vorbești, De-ndată, tot poporului Din Babilon și să îi spui: „Așa precum s-a scufundat Cartea, așa va fi-necat Și Babilonul! Veți vedea Că nicicând el nu va putea Să se ridice peste fire, Din marea lui nenorocire, Cu care am să îl lovesc. Puterile li se sleiesc La toți, atunci, și vor cădea, Căci n-o să-i scape nimenea!” Până aici este solia Ce a rostit-o Ieremia. Cuvintele ce le-a rostit – Iată – aicea s-au oprit.


Către Egipt, noi ne-am uitat Iar brațul ni l-am îndreptat, Apoi, către Asiria, Căci am sperat ca să ne dea Belșug de pâine, să mâncăm Și astfel să ne săturăm.


Iată, el și-a nesocotit Cuvintele ce le-a rostit, Căci și-a călcat pe jurământ. Nu s-a ținut de legământ Și astfel, el nu va putea, Nici o scăpare, a avea!


Drumul Ierusalimului E sorțiul cel din dreapta lui. Dacă ăst drum o să-l apuce Și la Ierusalim se duce, Berbeci va ridica și-apoi Va scoate strigăt de război. Cu-acei berbeci o să lovească În porți, ca să le nimicească. Șanțuri adânci vor fi săpate Și-ntărituri vor fi-nălțate. După ce fi-vor împlinite Aceste lucruri hotărâte, Va da porunci pentru măcel.


Domnul este un Dumnezeu Gelos, răzbunător, mereu. El Se răzbună și se știe Precum că e plin de mânie. El se răzbună pe cei care Vrăjmași Îi sunt și-Și ține tare Mâna, pe cei ce se vădesc Cum că I se împotrivesc.


Cu judecata ce-o rostiți, Cu ce măsură folosiți, La rându-vă veți fi și voi, De alții, judecați. Apoi, Primi-veți, ce-aveți de luat, Precum la alți-ați măsurat.


Căci fi-vor zile de măcel, De răzbunare, iar ce-i scris – Ceea ce prin Scripturi s-a zis – Se va-mplini atunci. De toate


Deci, prea iubiților mei frați, Voi, singuri, nu vă răzbunați; Ci să-L lăsați pe Dumnezeu Să Se răzbune, căci, mereu, El va trimite-a Sa mânie, Exact așa după cum scrie: „Doar Eu am drept de răzbunare Și dăruiesc la fiecare, Câte-o răsplată, pe măsură” – Ne spune Domnul, prin Scriptură.


Dacă acum, neprihănirea Lui Dumnezeu, nelegiuirea Ce o avem – și voi și eu – O să o pună, tot mereu – Acum și-n vremea ce-o să vină – Într-o puternică lumină, Ce vom putea să facem noi Și ce vom mai zice, apoi? Nu cumva, Domnul se vădește Nedrept, când Își dezlănțuiește Urgiile mâniei Lui? (Vorbesc în felul omului.)


Am răzbunarea-n stăpânire Și am să dau o răsplătire, Așa cum vreau, la fiecare, Simțind cu toți, atunci, că are S-alunece al lor picior. Ziua nenorocirii lor Este aproape și-i pândește – Ce-i pregătit nu zăbovește!”


În timpul care o să vie, La fel de drept are să fie Că fulgerul sabiei Mele L-ascut în vremurile-acele Și mâna-Mi va fi ridicată Ca să pornesc o judecată. Atuncea, am să Mă răzbun, Pe cei ce-n contra Mea se pun, Iar pe toți cei care-Mi nutresc Ură, am să îi pedepsesc.


Voi neamuri, toate, ascultați! Mereu, laude, să cântați Pentru poporul Domnului, Căci sângele robilor Lui, Domnu-l va răzbuna, mereu. Iată că Domnul Dumnezeu Trimite a Lui răzbunare Peste potrivnicii ce-i are; În urmă, face ispășire În țară, pentru-ntreaga fire Și pentru toți cei ce-s ai Lui – Pentru poporul Domnului.”


În flăcările focului, Să-i pedepsească pe cei care N-au vrut să-I deie ascultare, Lui Dumnezeu – chemării Lui – Și Evangheliei Domnului Iisus Hristos. De-aceea, ei,


Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.


Întreg poporul a strigat, Iar preoții au trâmbițat. Zidul, atunci, s-a prăbușit, Iar oamenii s-au năpustit, Drept înainte, în cetate, Prin zidurile dărâmate.


Trâmbița lor, să chiuiți, Să scoateți toți strigăte mari, Căci zidurile cele tari, Atunci, au să se prăbușească. Poporul tot să năvălească Și fiecare-n fața lui, Peste ruina zidului, Să se repeadă, înainte. Așa să faci și ia aminte, La tot ceea ce Eu îți spun!”


Oameni-aceștia au vărsat, Mereu, sângele sfinților, Precum și al prorocilor. Pentru că astfel s-au purtat, Și Tu, acum, sânge le-ai dat Să bea, căci sunt niște nemernici Și de pedeapsa Ta, sunt vrednici.”


Răsplată, dați-i fiecare, Așa cum ea v-a răsplătit! Dați-i acuma, îndoit, Plata, la tot ce ați văzut, La faptele ce le-a făcut. Al ei potir să îl luați Și, îndoit, în el, turnați Tot ce amestecat-a ea, Și dați-i-l apoi, să-l bea!


Căci judecățile rostite, De Dumnezeu, sunt dovedite A fi, mereu, adevărate, Făcute numai cu dreptate. Iată că El a judecat, Pe curva care a stricat Pământul, cu curvia ei Și-apoi, i-a răzbunat pe-acei Care-I sunt robi, căci s-a vărsat Sângele lor, nevinovat,”


Dar Samuel a cuvântat: „Așa precum tu ai lăsat Multe femeii fără copii – Cu a ta sabie – să știi Că a sosit timpul când – iată – Și mama ta va fi lăsată Fără de fii!” El a luat O sabie și l-a tăiat Pe-Agag, în fața Domnului, Făcând bucăți, din trupul lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa