Ieremia 50:11 - Biblia în versuri 201411 „Pentru că voi vă veseleați Necontenit, când jefuiați Tot ceea ce se dovedea Că este moștenirea Mea! Ca o juncană, voi săreați, Mereu, în iarbă! Nechezați Asemeni unor armăsari Ce se vădeau focoși și tari!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească11 „Pentru că v-ați bucurat și v-ați veselit când ați jefuit moștenirea Mea, pentru că ați sărit ca o juncană pe pășune și ați nechezat ca armăsarii, Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201811 Pentru că v-ați bucurat și v-ați veselit când ați jefuit moștenirea Mea, pentru că ați sărit ca o vițea care calcă grâul și ați nechezat ca armăsarii, Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202011 V-ați bucurat și v-ați veselit, voi, jefuitori ai moștenirii mele, ați săltat ca junca ce calcă, ați nechezat ca armăsarii. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu11 „Căci voi v-ați bucurat și v-ați veselit când Mi-ați jefuit moștenirea Mea! Da, săreați ca o juncană în iarbă, nechezați ca niște armăsari focoși! Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193111 Căci v‐ați bucurat, căci v‐ați veselit, prădători ai moștenirii mele; căci ați zburdat ca junca în iarbă și ați nechezat ca cei puternici. Onani mutuwo |
Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.
M-au auzit c-am suspinat, Dar nimeni nu m-a mângâiat. Vrăjmașii mei primit-au știre Despre a mea nenorocire Și bucuria i-a umplut În clipa-n care au văzut Cum că necazul care vine, Asupra mea, e de la Tine. Însă eu știu că va apare Și pentru ei, o zi în care Tu îi vei face ca să fie Și ei, atunci, asemeni mie.
Iată, din pricină că știu Ce bucurie ai avut Atuncea când tu ai văzut Că moștenirea cea pe care Casa lui Israel o are E pustiită, îți voi face La fel, căci Eu te voi preface Într-un pustiu, Seirule. Pe tine-apoi, Edomule, N-am să te cruț și, negreșit, Tu vei ajunge pustiit. În acest fel, o să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”
Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că focul cel aprins De gelozie M-a cuprins, Făcându-Mă ca să privesc Spre neamuri și ca să vorbesc În contra lor și-a-ntregului Popor din al Edomului Ținut, pentru că Mi-au luat Țara și-apoi s-au bucurat În inimi, căci au izbutit Să jefuiască ce-a rodit.
Atunci când peste frate’ tău, Venit-a ceasu-acela rău În cari necazul l-a lovit, Nu trebuia ca mulțumit Tu să privești! De-asemenea, Atuncea tu nu trebuia, De bucurie plin să fii, Când peste-ai lui Iuda copiii, Ziua pieirii a venit! Nu trebuia să fi vorbit Cu semeție-n ziua care Se dovedea de strâmtorare!
Iată urgia pregătită De către Domnul, hărăzită Popoarelor care, apoi Au să pornească cu război, Către Ierusalim: lovite Ajunge-vor, pe negândite, De o putreziciune mare. Cât încă fi-vor în picioare, Carnea o să le putrezească. Gurile au să se golească Prin putrezirea limbilor; Găvanele ochilor lor, Goale ajunge-vor de-ndat’, Căci ochii se vor fi uscat.