Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 5:9 - Biblia în versuri 2014

9 „Atunci, să nu îi pedepsesc, Când astfel ei păcătuiesc? Sau oare, să nu Mă răzbun Pe-acest popor ce nu e bun?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri?“, zice Domnul. „Să nu mă răzbun Eu pe o națiune ca aceasta?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Iahve zice: «Oare să nu îi pedepsesc Eu pentru acest comportament? Să nu mă răzbun Eu pe un asemenea popor?»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Să nu pedepsesc eu oare pentru aceasta? Oracolul Domnului. Să nu se răzbune sufletul meu pe un neam ca acesta?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri”, zice Domnul, „să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Să nu‐i cercetez eu pentru acestea, zice Domnul, și să nu se răzbune sufletul meu pe un neam ca acesta?

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 5:9
23 Mawu Ofanana  

La fel e și cu acel care Merge, împins de pofta lui, Către soața aproapelui. Cel ce pornirea nu-și învinge Și de femeie se atinge, Nu va scăpa nepedepsit.


De-aceea, iată ce a spus Domnul oștirilor, Cel pus A fi Puternicul pe care Neamul lui Israel Îl are: „Ah! Iată – fără îndoială – Eu le voi cere socoteală, Celor cari sunt vrăjmași ai Mei Și Mă voi răzbuna pe ei!


În pietrele ce-s lustruite Și în pârâuri sunt găsite, Aflată-ți este moștenirea, Așa precum îți este firea. În ele, soarta, tu o ai, Căci jertfe numai lor le dai. Mereu le aduci daruri care Menite sunt pentru mâncare Și le-nsoțești cu o măsură Din jertfa pentru băutură. „La acest lucru, oare, Eu Nesimțitor pot fi, mereu?”


Iată ce-a zis Domnul, Acel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Pentru că voi Mi-ați risipit Turma și nu v-ați îngrijit, Cu drag, de ale Mele oi, Am să vă pedepsesc apoi, Căci rele fapte-ați săvârșit.”


Astă cetate-a căutat, Mânia, de Mi-a ațâțat, Din ziua-n care s-a zidit Și până azi, necontenit. Tocmai de-aceea – acum – vreau, Din fața Mea, ca să o iau.


Aflați că Domnul a văzut Totul și nu a mai putut Să rabde ceea ce făceați, Ce urâciuni înfăptuiați. De-aceea, El v-a pedepsit, Iar țara vi s-a pustiit, Căci o paragină e ea, Precum puteți bine vedea. O pricină doar de ocară Și de blestem e-a voastră țară, Pentru tot răul săvârșit De-al vostru neam, necontenit.


„Grabnic, pe ziduri vă urcați, Dar nu de tot le dărâmați! Luați acești butuci, de-ndată, Căci nu ai Domnului se-arată!


„Și-atunci, să nu îi pedepsesc, Când aste rele făptuiesc?” – A-ntrebat Domnul. „Pot să spun Că n-am, pe ei, să Mă răzbun?


Iată, a Domnului mânie, Asupră-ne, gata-i să vie. De ea, umplut eu mă simțesc Și nu pot să o mai opresc.” „Toarnă-o peste-un copil aflat În uliță. Toarnă-o de-ndat’, Asupra adunărilor Ce sunt ale tinerilor; Căci prinși, atuncea, au să fie Bărbatul și a lui soție Și cel care-i bătrân aflat Și cel de zile încărcat.


„Căci cu un glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor A spus în acest fel: „Tăiați Copacii toți și ridicați Șanțuri, ca să împrejmuim Cetatea din Ierusalim! Ea e cetatea răzvrătită Ce trebuie-a fi pedepsită! Ea e cetatea cea în care Se află multă apăsare.


Limbile lor otrăvitoare Sunt doar săgeți ucigătoare, Căci despre pace ei vorbesc, În timp ce curse pregătesc.


Atunci, pedepse să nu-i pun Și oare, să nu Mă răzbun Pe un asemenea popor?” – A zis Domnul oștirilor.


„Păcătuit-am, Doamne, noi, Căci îndărătnici ne-am vădit! De-aceea, Tu ne-ai pedepsit! Iertare, nu am căpătat!”


Ascultă dar tu, cea pe care, Sionul, drept fiică, o are: Nelegiuirea, săvârșită De tine, este ispășită. Domnul nu are să mai vie Să te trimeată în robie. Dar ție, însă – cea pe care Edomul, drept fiică, o are – Are să-ți fie pedepsită Nelegiuirea săvârșită, Iar ale tale mari păcate, Pe față au să fie date.”


În ai Mei ochi, loc, mila n-are Și n-ai să capeți îndurare, Pentru că, iată, Eu voiesc, Acuma, să te pedepsesc, Căci faptele ce-au fost făcute, În fața Mea sunt cunoscute. Pedeapsa ai să o primești, Cu toate că tu te găsești În mijlocul păcatelor, Precum și-a urâciunilor Care de tine-au fost făcute Și-ar trebui să te ajute. Atunci veți ști că Domn sunt Eu Și Cel ce vă lovesc mereu!


Pentru acele zile când Mergea, tămâie, aducând ‘Naintea Baalilor, doresc – Acuma – să o pedepsesc. Pentru acele zile când – După ibovnici, alergând – Cu salbă mândră se gătea Și-n nas verigă își punea, Am să o pedepsesc, de-ndat’. O pedepsesc, căci M-a uitat! Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!


Țara prin ele-a fost spurcată. Fărădelegea-nfăptuită N-o voi lăsa nepedepsită Și-atunci, pământul va vărsa, Pe-ai săi oameni, din gura sa.


În contra voastră, sabia. Voi răzbuna, atunci, prin ea Faptul că nu M-ați ascultat Și legământul Mi-ați călcat. Când, în cetăți, v-adăpostiți, Cu ciumă fi-veți voi loviți Și-n mâinile vrăjmașilor, Dat are-a fi acest popor.


Domnul este un Dumnezeu Gelos, răzbunător, mereu. El Se răzbună și se știe Precum că e plin de mânie. El se răzbună pe cei care Vrăjmași Îi sunt și-Și ține tare Mâna, pe cei ce se vădesc Cum că I se împotrivesc.


Am răzbunarea-n stăpânire Și am să dau o răsplătire, Așa cum vreau, la fiecare, Simțind cu toți, atunci, că are S-alunece al lor picior. Ziua nenorocirii lor Este aproape și-i pândește – Ce-i pregătit nu zăbovește!”


Voi neamuri, toate, ascultați! Mereu, laude, să cântați Pentru poporul Domnului, Căci sângele robilor Lui, Domnu-l va răzbuna, mereu. Iată că Domnul Dumnezeu Trimite a Lui răzbunare Peste potrivnicii ce-i are; În urmă, face ispășire În țară, pentru-ntreaga fire Și pentru toți cei ce-s ai Lui – Pentru poporul Domnului.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa