Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 5:31 - Biblia în versuri 2014

31 Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

31 profeții profețesc minciuni și preoții conduc prin puterea lor, iar poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veți face la sfârșit?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 profeții profețesc minciuni și preoții conduc prin forța (funcției) lor; iar cei care formează poporul Meu, agreează aceste lucruri! Dar ce veți face la sfârșit?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 Profeții profețesc în mod înșelător și preoții stăpânesc după voia lor, iar poporului meu îi place așa. Dar ce veți face la urmă?”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 Prorocii prorocesc neadevăruri, preoții stăpânesc cu ajutorul lor, și poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veți face la urmă?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 prorocii prorocesc minciună și preoții domnesc cu ajutorul lor: și poporul meu iubește aceasta. Și ce veți face la sfârșit?

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 5:31
37 Mawu Ofanana  

În fața împăratului, Prorocii – toți – s-au adunat Și-n număr, ei s-au ridicat La patru sute-aproape. Când Se strânseră toți, așteptând ‘Naintea lui, Ahab a spus: „Iată, în gând, acum, ne-am pus, În Galaad, ca să plecăm, Ramotul să-l eliberăm. Voiesc să știu ce spuneți voi: Să pornesc oare, ăst război, Sau să mă las? Cum e mai bine?” „Du-te, căci Domnul e cu tine” – Prorocii toți l-au sfătuit.


Cel rău, atent, va asculta Pe cel care va cuvânta, Dacă și-acela-i dovedit Că este un nelegiuit; Cel mincinos dă ascultare, Doar limbilor nimicitoare.


„Hai spuneți, ce veți face oare, Voi toți, atunci, în ziua-n care Veni-va, ca și un șuvoi, Pedeapsa morții, peste voi?” La cine-oare-o să fugiți Ca ajutor să dobândiți?” „Unde veți pune, la păstrare, A voastră bogăție, mare?”


Când vor vedea ce s-a-ntâmplat, Oameni-aceia au să-și pună Multe-ntrebări și au să spună: „Iată încrederea cea mare, Ce-o avusesem fiecare! Iată ce s-a ales de ea! Credeam că de Asiria, Poate ca să ne izbăvească Și sprijin să ne dăruiască. Dar suntem pe-al robiei drum! Cum oare, vom scăpa, acum?”


Cei păcătoși sunt îngroziți, Iar cei ce sunt nelegiuiți Și în Sion sunt așezați, De-un tremur fost-au apucați Și-au întrebat, speriați, apoi: „Dar cine, oare, dintre noi, Poate să stea, biruitor, Lângă un foc mistuitor?” „Sau cine, oare, dintre noi, Poate ca să rămână-apoi, Lângă acest foc, care – iată – Flacără veșnică se-arată?”


Primul tău tată, negreșit, Află că a păcătuit. Apoi, cei ce te-au învățat, În contra Mea, s-au ridicat.


Ai zis: „Mereu voi avea casă Și-n veci voi fi împărăteasă. Nu te-ai gândit, nici n-ai visat, Că totul se sfârșește-odat’.


Dar până când să jefuiască Țara și să se ofilească Iarba aflată pe câmpie? Căci după cum bine se știe, Mari răutăți sunt săvârșite Și pier, acum, pășuni și vite. Locuitori-au zis astfel: „Sfârșitul, n-o să-l vadă el!” (Când aste vorbe le-au rostit, La Ieremia s-au gândit.)


Dar Domnul, astfel, mi-a vorbit: „Prorocii lor au prorocit Spunându-le minciuni, mereu, Și toate, în Numele Meu. Nu Eu sunt Cel ce i-a trimis, Iar ce să spună, nu le-am zis. Ei doar vedenii prorocesc Cari mincinoase se vădesc, Pentru că știu numai să poarte Doar prorocii ce sunt deșarte, Înșelăciuni și-nchipuiri Scornite de ale lor firi.


Poporul și ai lui preoți Și-asemenea prorocii toți, Plini de uimire-au auzit Cuvintele ce le-a rostit Prorocul Ieremia, care Strigatu-le-a, în gura mare, În pragul Casei Domnului, După porunca dată lui.


Necurăția s-a lipit De haina lui, necontenit, Iar el nici măcar nu gândea La ce sfârșit poate avea. Căzut-a greu de tot și iată, Nimeni nu-l mângâie vreodată. „Vezi-mi a mea ticăloșie Doamne și milă să Îți fie, Căci cel care mă dușmănește, Iată-l ce mult se semețește!”


Prorocii, toți, ți-au prorocit Vedenii ce te-au amăgit, Căci nu ți-au făcut cunoscute Nelegiuirile făcute, Ca să abată de le tine, Robia care-n lanț te ține. Tot ceea ce ți-au prorocit, Înșelăciune s-a vădit.


Faptul acest e rodul lor – A tuturor păcatelor – Făcute de ai săi preoți, Precum și de prorocii toți, Pentru că-n el, ei au vărsat Sângele cel nevinovat!


Ai noștri pași pândiți erau, Căci să ne-mpiedicăm voiau Cu toții, ca să încetăm, Pe ulițe, să mai umblăm. Sfârșitul ni se-apropia Și timpul ni se împlinea… Da, se părea că, negreșit, Pieirea noastră a sosit!


Toate acestea le-mplinesc, Pentru că ei îl rătăcesc Pe-al Meu popor, zicându-i „Pace!”, Chiar dacă pace nu se face. Un zid, poporul a zidit, Iar ei, cu ghips, l-au tencuit.


Vedeniile lor, se știe Că sunt doar înșelătorie, Iar prorociile rostite, A fi minciuni sunt dovedite. „Așa vorbește Domnul” zic, Măcar că El n-a spus nimic. O vorbă, Domnul nu le-a zis, Pentru că El nu i-a trimis. Prin vorbele ce le rostesc Acești proroci, cari prorocesc, Nădejdi deșarte nasc în cei Care ascultă ce spun ei, Căci cred că fi-vor împlinite Cuvintele ce-au fost rostite.


Va suferi inima ta? Putere, tu vei arăta În ale tale brațe, când Pe Mine-ai să Mă vezi lucrând În contra ta? Eu am vorbit Și tot Eu – Domnul – negreșit, Tot ce am spus, am să-mplinesc.


Dar și soarta preotului Va fi ca a poporului. Pedeapsă va fi căpătat Așa după cum a umblat. Am să îi dau răsplată dreaptă, După cum cere a lui faptă.


Astfel, în casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Lucruri grozave-am întâlnit, Căci Efraim a preacurvit, Iar Israel – neîncetat – Fără vreo teamă s-a spurcat.


Ce veți voi să faceți, oare, În zilele de sărbătoare, La praznicele Domnului, Care se dau în cinstea Lui?


Dar dacă ar veni, apoi, Un om, doar cu minciuni, la voi, Zicând: „Am să vă prorocesc Și despre vin am să vorbesc Sau despre băutură tare”, Omul acela va apare, Pentru poporul din ăst loc, Că este bun a fi proroc!


Ei spun, mereu: „Nu prorociți! Astfel de lucruri, nu vestiți, Pentru că-altminteri, nesfârșite Vor fi ocările zvârlite!”


Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”


Sunt ușuratici cei pe care, Cetatea, drept proroci, îi are, Pentru că ei se dovedesc Înșelători, când prorocesc. Preoții ei nu iau aminte Și astfel, lucrurile sfinte Le pângăresc, neîncetat, Căci peste Lege au călcat.


Și-apoi, în urmă, a vorbit: „Îmi voi ascunde, negreșit, De ei, de-acuma, Fața Mea, Și-abia atuncea vor vedea Care va fi al lor sfârșit, Pentru că ei s-au dovedit Că au ajuns un neam stricat. Necredincioși s-au arătat A-Mi fi acești copii ai Mei, Prin tot ceea ce-au făcut ei.


Dacă-nțelepți s-ar dovedi, Ar înțelege și-ar gândi La ce va fi în viitor – Ce va păți al lor popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa