Ieremia 5:15 - Biblia în versuri 2014

¹⁵ Aduce-voi din depărtare, Un neam care e vechi și tare. Lovită-i fi, de neamu-acel, Tu, casă a lui Israel! N-ai să-nțelegi limba pe care Neamul acel străvechi o are Și nici nu vei putea, aminte Să iei, la ale lui cuvinte.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁵ Iată, aduc împotriva voastră o națiune de departe, Casă a lui Israel“, zice Domnul, „o națiune trainică, o națiune străveche, a cărei limbă n-o cunoașteți și a cărei vorbire n-o înțelegeți.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁵ Iahve zice: „Urmași ai lui Israel, aduc împotriva voastră un popor care vine de la mare depărtare. Acela este un popor care are o mare forță. El a existat înaintea voastră. Voi nu îi cunoașteți limba și nu îi înțelegeți vorbirea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁵ Iată, eu fac să vină asupra voastră un neam de departe, casă a lui Israél – oracolul Domnului, un neam nesfârșit, un neam din vechime, un neam a cărui limbă n-o cunoști și nu înțelegi ce vorbește!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁵ Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel”, zice Domnul, „un neam tare, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoști și ale cărui vorbe nu le pricepi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁵ Iată, aduc asupra voastră un neam de departe, casă a lui Israel, zice Domnul, un neam puternic, un neam străvechi, un neam a cărui limbă n‐o cunoști, nici nu înțelegi ce zice.

Ieremia 5:15 Mawu Ofanana

Geneza 11:7

Haidem, măsuri ca să luăm, Și limba să le-o încurcăm – Să nu poată să se-nțeleagă – De lucru, praful să se-aleagă!”

Psalmi 81:5

Căci pentru Iacov, negreșit, O sărbătoare-a pregătit Domnul, atunci când a plecat Și spre Egipt S-a îndreptat… Atunci, un glas am auzit – Necunoscut – care-a vorbit:

Isaia 28:11

Ei bine! Iată ce pățiți: Prin niște oameni bâlbâiți – A căror vorbă e străină Și cari vor fi trimiși să vină La voi – vă va vorbi Acel Cari îi e Domn, lui Israel.

Isaia 29:3

Cetate, vei fi-mpresurată Din toate părțile, deodată, Căci Eu am să te înconjor Cu cetele străjerilor Și șanțuri de-apărare-apoi, În contra ta, ridica-voi.

Isaia 29:6

De la Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Cruntă pedeapsă o să vie, Cu tunete, cu vijelie, Cu pocnete asurzitoare, Cu flăcări mari, mistuitoare Și cu furtună și cu vânt Și cu cutremur de pământ.

Isaia 33:19

N-ai să mai vezi poporul care O limbă încâlcită are – Și gângavă – de n-ai putut Să o pricepi, oricât ai vrut. N-ai să-l mai vezi pe cel semeț, Cari se vădise îndrăzneț.

Isaia 39:3

Isaia-n urmă a intrat La Ezechia și-a-ntrebat: „Ce au zis oamenii acei? De unde oare-s veniți ei?” „Sunt dintr-o țară-ndepărtată, Cari Babilon este chemată” – Răspunse el, către proroc.

Isaia 5:26

Un steag ridică El, și toate Popoarele îndepărtate Vor auzi fluierul Lui. Din capătul pământului, Acestea vor porni, cu zor, Și iată-le că vin, ușor.

Isaia 5:7

Iată cine-i via pe care Domnul oștirilor o are: Ea e poporul Israel Și cel din Iuda, tot la fel. Aceasta-i via ce-o avea El și pe care o iubea. El – precum crede – se așteaptă Să fie-o judecată dreaptă. Însă degeaba-a așteptat, Căci iată, doar sânge vărsat! Dreptate aștepta, dar are Doar strigăte de apăsare!

Ieremia 1:15

Căci am să-i chem pe împărați Și pe cei care sunt aflați În miazănoapte, ca să vie. Ale lor jilțuiri de domnie Vor fi – atuncea – așezate Chiar la intrarea în cetate, Lângă Ierusalim; iar ele, Adică jilțurile-acele, Au să se-nalțe fiecare, În contra zidurilor care Ierusalimu-l înconjoară. Au să se-nalțe, bunăoară, Pândind cetate cu cetate Care în Iuda sunt aflate.

Ieremia 2:26

Așa precum sunt de uimiți Hoții, când sunt descoperiți, Mirați vor rămânea, la fel, Și cei ce sunt din Israel, Cu împărați, cu toți cei cari Se află-n neamul lor mai mari, Cu căpetenii, cu preoți, Precum și cu prorocii toți.

Ieremia 25:9

Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.

Ieremia 4:16

Spuneți aceasta, tuturor: Le spuneți dar, neamurilor; Ierusalimului, la fel, Să-i spuneți spre a ști și el.” „Niște-mpresurători se-arată. Vin dintr-o țară-ndepărtată Și strigă, fără încetare, Contra cetăților pe care Le are Iuda. Iată, ei

Ieremia 5:11

Casa lui Iuda și la fel, Casa ce-o are Israel Necredincioase s-au vădit Față de Mine, negreșit.”

Ieremia 6:22

„Așa vorbește Domnul: „Iată Că dintr-o țară-ndepărtată, De la un capăt de pământ, Vin niște oameni care sânt Din miazănoapte. Un neam mare Se-arată de la depărtare.

Ieremia 9:26

Pe Egipteni îi pedepsesc Și pe Iudei am să-i lovesc. Îi pedepsesc pe Edomiți, Pe Amoniți, pe Moabiți, Pe toți aceia – din popor – Ce-și rad colțul bărbilor lor Și pe cei care se vădesc Că în pustie locuiesc. Căci neamurile-n lume-aflate Nu au fost împrejur tăiate. Apoi, casa lui Israel, Pot spune că este la fel, Pentru că inima ei – iată – Nu este împrejur tăiată!”

Езекиел 18:31

De făr’delegi, vă depărtați! De ele, să vă lepădați! De-o nouă inimă, apoi, Și de-un duh nou, faceți rost voi. De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?

Daniel 1:4

Tineri-acei au trebuit, Frumoși să fie – negreșit – Fără cusur și învățați, Cu-nțelepciune înzestrați În orice ramură pe care Știința-acelei vremi o are; De-asemenea, s-a mai cerut, Pricepere să fi avut Și-o minte ageră, cu care Să se vădească-a fi în stare De a sluji la-mpărăție Și lângă împărat să fie. De la ăști tineri, se cerea Ca să învețe scrierea, Precum și limba cea pe care Neamul Haldeilor o are.

Daniel 7:7

În visul care l-am avut În miez de noapte, am văzut Încă o fiară-ngrozitoare, Grozavă și-nspăimântătoare. Puternică fusese ea Și niște dinți de fier avea. Cu dinți-aceia, ea mânca, Sfărâma prada și călca Ce rămăsese în picioare. Ea era înspăimântătoare. Deosebită s-a vădit De celelalte, negreșit, Pe cari ‘nainte le-am văzut. Ea, zece coarne, a avut.

Amos 6:14

De-aceea, trimit peste voi – Asupra casei cea pe care Poporul Israel o are – Un neam, de care o să fiți, Fără de milă asupriți, De la intrarea din Hamat, Pân’ la pârâul cel aflat La marginea dinspre pustie. Totul așa are să fie, Căci a vorbit Acel pe care, Drept Dumnezeu, oștirea-L are.”

Habacuc 3:16

Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?

1 Corinteni 14:21

Știți, foarte bine, că s-a zis Și că, în Lege, este scris: „Am să vorbesc, norodului, Prin limbi, necunoscute lui – Prin buze care sunt străine – Și nu vor asculta, de Mine.”

Deuteronom 28:33

Din rodul dat de-al tău ogor, O să mănânce alt popor, Pe care nu l-ai cunoscut; Apoi întregul tău avut, De către el, va fi luat. Vei fi zdrobit și apăsat.

Deuteronom 28:49

După porunca Domnului, Din marginea pământului Un neam pornește-apoi și vine Să cadă-n urmă, peste tine, Cu zbor de vultur. Va avea O limbă, pe cari nimenea – Dintre ai tăi – n-au s-o dezlege Ca să o poată înțelege;