Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 49:8 - Biblia în versuri 2014

8 „Fugiți, dați dosul și plecați În peșteri să vă așezați, Localnici ai Dedanului! Peste Esau și țara lui, Nenorocirea va sosi, Atunci când îi voi pedepsi.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Întoarceți-vă și fugiți! Ascundeți-vă în peșteri adânci, voi, cei care locuiți în Dedan, căci voi aduce nenorocirea peste Esau, când va veni timpul să-l pedepsesc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Întoarceți-vă și fugiți! Ascundeți-vă în peșteri adânci – voi toți cei care locuiți în Dedan – pentru că voi aduce dezastrul peste Esau atunci când îl voi pedepsi.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Fugiți, întoarceți-vă și ascundeți-vă ca să locuiți în locuri adânci, locuitori din Dedán! Căci voi face să vină catastrofa peste Esáu la timpul pedepsirii sale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Fugiți, dați dosul, plecați în peșteri, locuitori ai Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau la vremea când îl voi pedepsi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Fugiți, locuitori ai Dedanului! Întoarceți‐vă înapoi, locuiți în gropi adânci! Căci voi aduce nenorocirea lui Esau asupra lui, vremea când îl voi cerceta.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 49:8
22 Mawu Ofanana  

În peșterile cele-adânci, Ce sunt aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.


Această prorocie, iată, E spre Arabia-ndreptată. Cei care din Dedan plecară Își vor petrece noaptea-afară, În tufele Arabiei, Căci negustori în cete-s ei.


„Sabia Mea” – a cuvântat Domnul – „în ceruri, s-a-mbătat. Pogoară pe-al Edomului Pământ, lovind poporul lui, Pe care Eu l-am socotit Precum că este nimicit. Sabia are să-l lovească Și astfel o să-l pedepsească.”


Pe la Dedan, am mai umblat, Apoi la Buz și la Temei, Unde vorbit-am cu acei Cari își rad colțul bărbilor.


Iată că simbriașii Lui – Adică ai Egiptului – Sunt ca vițeii îngrășați Și-n al lui mijloc sunt aflați. Dar ei dau dosul, lasă tot Și fug, pentru că nu mai pot, În nici un fel, piept a mai ține. Asupra lor, iată că vine Ceasul și clipa pedepsirii, Căci zi e, a nenorocire!


Cetățile, le părăsiți Și-n stânci, plecați să locuiți! Voi, cei cari în Moab v-aflați, Ca porumbeii vă purtați! Vă faceți cuib, asemeni lor, Pe marginea peșterilor!


Cel cari de groază a fugit, Cade în groapă, negreșit. Cel cari din ea s-a ridicat, Sigur, de laț n-a mai scăpat. Căci Eu, să vină, am făcut, Peste-al Moabului ținut Și peste toți oamenii lui, Anul pedepsei Domnului.”


Fugiți și viața vă scăpați, Ca niște dezrădăcinați Ce-s nevoiași, fără de țară, Și caută ca să nu piară, Într-un pustiu adăpostiți! Grăbiți-vă dar, și fugiți!


„Fugiți! Fugiți dar, fiecare, Din răsputeri și căutați Un loc, unde să v-așezați Voi, cei cari din Hațor sunteți! La depărtare vă țineți, Căci Nebucadențar – cel care, În Babilon, este mai mare – O hotărâre a luat” – Domnul a zis – „și a cătat, Un plan, ca să alcătuiască Și-n contra voastră să pornească.”


Cămilele ce-s ale lor, Bune de jaf ajunge-vor, Iar turmele lor au să cadă, În mâinile vrăjmașe, pradă. În vânt, am să îi risipesc Pe toți cei care se vădesc Că își rad colțul bărbilor” –


Prindeți toți taurii aflați În el și îi înjunghiați! E vai de ei, căci – negreșit – Vremea pedepsei a venit!


„Să fugă fiii care vin Din ramura lui Beniamin! Cei din Ierusalim, fugiți, Fugiți și nu vă mai opriți! Cei din Tecoa, să sunați Din trâmbiți și să ridicați – Lângă Bet-Hacherem – un semn! Să faceți precum vă îndemn, Căci de la miazănoapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.


De-aceea, mâna Îmi întind Către Edom și-am să-l cuprind, Pentru că vreau să-i nimicesc Pe cei care îl locuiesc Și toate vitele pe care Le-adăpostește-ntre hotare. Iată dar, ce îi voi mai face: Într-un pustiu îl voi preface, Cari din Teman o să pornească Și în Dedan o să se-oprească. Oamenii lui, toți, vor cădea Căci o să-i taie sabia.


Dar pe Esau nu l-am iubit, Ci l-am urât, necontenit. De-aceea, a ajuns să-i fie Întreaga țară, o pustie, Iar ceea ce a moștenit, Șacalilor am dăruit.


Iar dacă întâmpla-se-va Că ar putea zice, cumva, Edomul: „Nimiciți suntem, Dar nu-i nimic, căci noi putem, Acuma iar să ne unim, Ruinele să le zidim!”, Iată ce zice-Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Zidească ei, căci nimicesc În urmă, tot ce construiesc Și în ruină-i prefac iară! Atunci, „a răutății țară”, Am să numesc Eu, țara lor, Iar ei vor fi „acel popor Pe care Domnu-i mâniat Și pe vecie-i supărat!”


Toți împărații care sânt Pe fața-ntregului pământ, Toți domnitorii – cu ai lor, Mari căpitani ai oștilor – Toți cei puternici și bogați, Robii, precum și cei aflați Slobozi, atunci s-au îngrozit Și către peșteri, au fugit, Să se ascundă-n gura lor, Aflată-n stânca munților.


Israeliții au cătat Scăpare-n munți și au fugit În peșteri. Unii s-au pitit În văgăunile găsite, Alții pe stâncile-ntărite Au încercat – de spaimă mare Împinși – a căuta scăpare.


Israeliții au văzut Că la strânsoare au căzut, Și-atunci cătat-a fiecare Ca să-și găsească o scăpare. Unii în peșteri au fugit, Iar alții s-au adăpostit Prin trunchiuri, tufe sau prin stânci Ori s-au ascuns în gropi adânci Cari pentru apă s-au făcut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa