Ieremia 49:7 - Biblia în versuri 20147 Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Edomului. Domnul oștirii, astfel, spune: „Nu e-n Teman, înțelepciune? Sau chibzuința a pierit, De la cei care au vădit Că pricepuți sunt, în popor? S-a dus înțelepciunea lor?” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească7 Cu privire la Edom: Așa vorbește Domnul Oștirilor: „Nu mai este înțelepciune în Teman? Cei chibzuiți nu mai au sfaturi? A dispărut oare înțelepciunea lor? Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20187 Despre Edom, Iahve, Cel care este Dumnezeul Armatelor, vorbește astfel: „Nu mai este înțelepciune în Teman? Oamenii (de acolo) care au discernământ, oare nu mai au sfaturi? A putrezit înțelepciunea lor? Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20207 Către Edóm. Așa vorbește Domnul Sabaót: „Oare nu mai este înțelepciune în Temán? A pierit sfatul celor pricepuți? A slăbit înțelepciunea lor? Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu7 Asupra Edomului. Așa vorbește Domnul oștirilor: „Nu mai este înțelepciune în Teman? A pierit chibzuința de la oamenii pricepuți? S-a dus înțelepciunea lor? Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19317 Despre Edom. Așa zice Domnul oștirilor: Oare nu mai este înțelepciune in Teman? S‐a pierdut sfatul de la cei cuminți? Li s‐a dus înțelepciunea lor? Onani mutuwo |
Iov, trei prieteni, a avut. O înțelegere-au făcut Cei trei, după ce-au auzit Ce-a pățit Iov. S-au sfătuit Să meargă, să îl viziteze, Voind să îl îmbărbăteze; Plângând cu el alăturea, Sperau să-l poată mângâia. Întâiul, din Teman, sosise Și, Elifaz, el se numise. Bildad, din Șuah, l-a-nsoțit Și cu Țofar care-a venit La el tocmai de la Naama. Pe cei trei îi cuprinse teama,
De-aceea, iată că voiesc, Pe-acest popor, să îl lovesc Din nou, cu semne minunate Și cu minuni adevărate Cum n-au mai fost nicicând și cari Vor fi din ce în ce mai mari, Astfel încât priceperea – Și-nțelepciunea-asemenea – Ale celor ce se vădeau Precum că înțelepți erau Și pricepuți, în a lui țară, Nu vor mai fi, căci au să piară. Ele, atunci, vor fi pierdute Și se vor face nevăzute.”
„Atuncea, ei s-au adunat Și-n acest fel s-au îndemnat: „Haideți dar toți, să ne unim Și rele lucruri să urzim, Contra lui Ieremia, care Ne-amenință fără-ncetare! Căci legea nu o să ne piară Din lipsă de preoți în țară, Și nici sfatul bătrânilor, Din lipsa înțelepților. Nu va pieri cuvântu-apoi, Din lipsă de proroci, la noi. Cu vorba să-l ucidem dar, Când va-nțelege că-n zadar E toată vorbăria lui Și că nu-i pasă nimănui De tot ce-a spus. Să n-avem teamă Și-astfel să nu-l luăm în seamă!”
Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.
Acolo e Edomu-aflat Cu cei ce-n fruntea lui au stat – Cu șirul împăraților, Precum și-al voievozilor – Căci ei, cu a lor vitejie, Ajunseră puși ca să fie În rândul celor ce-s loviți De sabie și-s nimiciți. În felu-acesta se adună Ca să se afle împreună Cu toți cei care, bunăoară, În groapă-ajung de se pogoară.