Ieremia 49:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ De ce, în văi, ți s-a aflat Pricina ta de lăudat? Iată că valea ta-i pierită: Se scurge, fiică răzvrătită, Care încredere vădeai În visteria ce-o aveai, Zicându-ți: „Cine va putea Să fie, împotriva mea?”!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ De ce te lauzi cu văile tale, cu văile tale care se revarsă de-atâta belșug? O, fiică rătăcită, tu te încrezi în bogățiile tale și zici: «Cine va veni împotriva mea?».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ De ce te lauzi cu văile tale care se revarsă de atâta abundență (agricolă)? O, fiică neascultătoare, tu te încrezi în bogățiile tale și zici: «Cine va veni împotriva mea?»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Pentru ce te lauzi cu văile? Valea ta se va scurge, fiică răzvrătită, care te încrezi în vistieriile tale, [zicând]: «Cine va veni împotriva mea?».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Ce te lauzi cu văile? Valea ta se scurge, fiică răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale și ziceai: ‘Cine va veni împotriva mea?’

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ De ce te fălești cu văile? Valea ta se va scurge, fiică neascultătoare, care se încrede în vistieriile sale, zicând: Cine va veni împotriva mea?

Ieremia 49:4 Mawu Ofanana

Psalmi 49:6

Ei se încred în avuție, Iar cu-a lor mare bogăție Se laudă, fără-ncetare.

Psalmi 52:7

„Iată un om – biet muritor – Care nu-L ia ocrotitor Pe Dumnezeu, ci s-a-ncrezut – Mereu – doar în al său avut. Se bizuia omul acel, Pe răutatea-aflată-n el.”

Psalmi 62:10

Încredere în asuprire Sau vreo nădejde în răpire, Să nu vă puneți – cumva – voi. Dacă averea crește-apoi – Iar astfel vă îmbogățiți – De ea, voi să nu vă lipiți.

Proverbe 10:15

Averea-i casă întărită Pentru bogat; dar socotită Pricină de nenorocire, Ducându-i sigur la pieire, E sărăcia – precum știți – Pentru toți cei nenorociți.

Ieremia 21:13

Cetate așezată-n vale, Pe stâncile câmpiei tale! Mare necaz am Eu, pe tine Și pe acei care zic: „Cine, Asupră-ne, va tăbărî Și-n contră-ne va pogorî? Cine-n a noastră locuință, Să intre, va avea putință?”

Ieremia 3:14

Fii răzvrătiți, acuma, voi Veniți degrabă înapoi, La Dumnezeul vostru Sfânt, Căci numai Eu, Stăpân, vă sânt. Eu sunt Acela care vreau, Pe unul dintre, voi să-l iau, Dintr-o cetate; pe alți doi Dintr-o familie-i iau apoi Și după ce am să v-adun Iar, în Sion am să vă pun.

Ieremia 31:22

Până când ai să pribegești? Până când ai să rătăcești? Un lucru nou, pe-acest pământ, Face – acum – Domnul Cel Sfânt: Femeia se va fi-nvățat Ca să-l pețească pe bărbat.”

Ieremia 48:7

Pentru că tu te-ai încrezut În faptele ce le-ai avut Și-n ale tale visterii, Ajunge-vei robit să fii. Aceeași soartă va avea Chemoșul de asemenea, Căci rob va fi, cu-ai săi preoți, Precum și cu mai marii toți.

Ieremia 49:16

Înfumurarea ta cea mare Și-a inimii tale-ngâmfare Te face să te rătăcești, Pe tine, care locuiești Pe culmile dealurilor Și-n crăpătura stâncilor. Dar chiar dacă, cuibul ți-l pui Pe culmile vulturului, Și-acolo am să te lovesc Și am ca să te pedepsesc.”

Ieremia 7:24

Ei, însă, nu M-au ascultat. Mereu, urechea și-au plecat Numai la sfaturile-acele Ieșite doar din inimi rele. N-au mai mers drept, ci înapoi, Ajuns-au de au dat apoi.

Ieremia 9:23

„Domnul a zis: „Cel înțelept Să nu se țină că-i deștept. Să nu se laude că are, Cumva, înțelepciune mare. Dacă e tare cineva Să nu se laude, cumva, La nimeni, cu a lui tărie. Bogatul, cu-a lui bogăție, Să nu se laude nici el.

Osea 4:16

Iată că-ntregul Israel Dă din picioare-acum, la fel Ca o mânzată dovedită Precum că este ne-mblânzită. Și pe pășuni întinse, el, Păscut să fie, ca un miel, De către Domnul Dumnezeu!

1 Timotei 6:17

Îndeamnă-i pe bogații care, Al nostru veac, acum, îi are, Să nu se umfle de trufie Și să nu-și pună-n bogăție, A lor nădejde viitoare, Căci se vădește trecătoare; Ci să și-o pună-n Dumnezeu, Cel ce ne dă totul, mereu, Pentru a noastră bucurie.

Revelația 18:7

Pe cât, pe sine, s-a slăvit, S-a desfătat și-a risipit, Pe-atât de mult vin să-i dați voi, Precum și tânguire-apoi! Pentru că ea și-a zis, mereu, „Șed, ca împărăteasă, eu; Nu-s văduvă și nu am știre Despre ce-nseamnă tânguire!”,