Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 49:24 - Biblia în versuri 2014

24 Iată, Damascul e topit: Se-ntoarce, fuge încolțit De groaza care-l urmărește. Neliniștea îl bântuiește, Asemenea unei femei În ceasul chinurilor ei, Când prinsă-i de dureri pe care Doar vremea facerii le are.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Damascul este descurajat. Se întoarce să fugă, dar îl cuprinde panica; îl apucă neliniștea și durerea, ca pe o femeie în durerile nașterii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Damascul este descurajat. Se întoarce să fugă, dar este afectat de panică. Are neliniște și durere ca o femeie când urmează să nască.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Damáscul a slăbit, s-a întors să fugă; l-a apucat panica, strâmtorarea și durerile nașterii l-au cuprins ca pe femeia care naște.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniștea și durerile, ca pe o femeie în durerile nașterii. –

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Damascul a slăbit, se întoarce să fugă și l‐a apucat groază, l‐au apucat strâmtorarea și durerea ca pe o femeie în facere.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 49:24
13 Mawu Ofanana  

Femei-i zise: „Pedepsită Vei fi: durerea ta mărită, La fel însărcinarea ta. Vei naște greu. Dorința ta Va fi după al tău bărbat – El ca stăpân îți este dat!”


Toți oamenii sunt năpădiți De spaime și sunt chinuiți De mari dureri. Spasmele lor Sunt ca ale femeilor, La naștere. Încremenesc, Unii la alții când privesc, Iar fața li se înroșește Și precum focul se vădește.


Mergeți, căci trebuie-ntrebat, Dacă nu naște vreun bărbat! De ce, bărbații voștri au, Pe coapse, mâinile și stau Asemenea femeilor În ceasul chinurilor lor, Când vremea facerii sosește? Fața, de ce, le-ngălbenește?


Căci Eu aud țipătul care Doar chinul facerii îl are. E țipătul cel de durere, Pe care nașterea îl cere. Cea cari dă glas țipătului, Este fiica Sionului. Ale ei brațe, tremurând, Se-ntind când zice suspinând: „Nenorocită sunt și mor De mâna ucigașilor!”


Nici Cheriotul n-a scăpat Pentru că și el e luat. Cetățile cele-ntărite Fost-au, cu toate, cucerite, Iar inima străjerilor Din al Moabului popor Este ca a unei femei În ceasul chinurilor ei, Când prinsă-i de dureri pe care Doar vremea facerii le are.


Exact așa după cum zboară Un vultur, iată – bunăoară – Că și al Boțrei crunt vrăjmaș, În zbor, pornit-a din sălaș. Aripile sale-au cuprins Boțra, atunci când s-au întins, Iar inima vitejilor – Din al Edomului popor – Este ca a unei femei În ceasul chinurilor ei, Când prinsă-i de dureri pe care Doar vremea facerii le are.”


Le vor fi turmele luate, Iar ale lor corturi, prădate. Pânzele lor au să le ia, Cămilele de-asemenea – Cu tot calabalâcul lor – Și-au să le strige tuturor: „Jur împrejur, doar spaimă mare!”


Pe ai Elamului bărbați Îi fac să tremure, speriați – Mereu – în fața tuturor Celor ce sunt vrăjmași ai lor. Atuncea, toți dușmani-acei Au să aducă, peste ei, Necazuri și mânia Mea. Eu Îmi voi scoate sabia, Cu ea ca să îi urmăresc, Până când am să-i nimicesc.”


Cel care e încoronat În Babilon drept împărat, Aude vestea, se-ngrozește, Vlaga din brațe-l părăsește Și-l doare spaima ce îl paște, Ca pe-o femeie care naște…


„La vuietul venirii lor, Scade tăria brațelor Și-o groază mare-apoi ne paște, Ca pe femeia care naște.”


Iată că-i vin dureri pe care Doar ceasul nașterii le are. E un copil cari – negreșit – De-nțelepciune e lipsit, Și se vădește-n acest fel, Că nu poate să nască el Așa precum e nimerit, La timpu-anume sorocit.


Dar toate-aceste lucruri sânt, Începerea durerilor.


Un neam va fi împotriva Altui, și ridicase-va – Să lupte – o împărăție, În contra altei. Au să fie Cutremure pe-alocurea, Va bântui și foametea; Și tulburări, pe-acest pământ, Atunci, vor fi. Dar ele sânt Începerea durerilor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa