Ieremia 49:23 - Biblia în versuri 2014

²³ Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Damascului: „Hamatul și Arpadul, pline, Ajuns-au de mare rușine. Rușinea e pe a lor față Și în obraji le-a pus roșeață, Pentru că ele au aflat O veste rea ce le-a speriat, Iar frica lor e-atât de mare, Astfel încât nici un leac n-are. Ca marea cea dezlănțuită, Nu poate ea fi potolită.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²³ Cu privire la Damasc: „Hamatul și Arpadul sunt tulburate căci au auzit vești rele. Se topesc de spaimă; sunt ca o mare învolburată care nu se mai poate calma.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²³ Despre Damasc: „Hamatul și Arpadul sunt agitate pentru că au auzit vești rele. Se topesc de frică. Sunt ca o mare învolburată care nu se mai poate liniști.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²³ Către Damásc. „Hamát și Arpád au fost făcuți de rușine, căci au auzit o veste rea și s-au topit în mare: este o agitație care nu poate fi liniștită.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²³ Asupra Damascului: „Hamatul și Arpadul sunt roșii de rușine, căci au auzit o veste rea și tremură; frica lor este ca o mare înfuriată, care nu se poate potoli.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²³ Despre Damasc. Hamatul și Arpadul s‐au rușinat, căci au auzit o știre rea, sunt topiți. Lângă mare este tulburare, nu poate sta liniștită.

Ieremia 49:23 Mawu Ofanana

Geneza 14:15

În cete și au atacat Când înserarea s-a lăsat. Pe împărați, i-au biruit Și pân’ la Hoba i-au gonit, Cetate ce se-aflase lângă Damasc, fiind pe partea stângă.

Geneza 15:2

Avram răspunse: „Doamne, oare Ca să primesc, ce aș putea, Căci am să mor făr’ a avea Copii? Moștenitorul, peste Tot ce am eu, Elizer este,

2 Samuel 17:10

Atunci, cel mai viteaz – cel care Chiar inimă de leu, de are – Înspăimântat are să fie, Pentru că Israelul știe Cât de viteaz e tatăl tău Și cei care-s în jurul său.

2 Samuel 8:9

Toi – cel cari fost-a împărat, Peste Hamat înscăunat – Atuncea când a auzit Precum că David a zdrobit A lui Hadadezer armată,

1 Regi 11:24

El, niște oameni, a avut Și cap al cetei s-a făcut, În vremea-n care a venit David, de a măcelărit Oștirile stăpânului Ce îl avea. Cu ceata lui, El, la Damasc, a alergat Și-o vreme-apoi, acolo-a stat.

2 Regi 17:24

În Israel, acela care Era-n Asiria mai mare, Oameni – în urmă – a adus Și la Samaria i-a pus Să locuiască. Ei erau Din Babilon. Alții veneau Din Cuta, Ava și Hamat, În timp ce alții au plecat Tocmai de la Sefarvaim. Pe toți aceștia, îi găsim În așezările pe care, Țara Samariei le are.

2 Regi 18:34

Unde sunt zeii cei pe care Țara Hamatului îi are? Unde-s cei ai Arpadului, Sau ai Sefarvaimului? Unde-s ai Ivei dumnezei, Sau cei ai Henei? Unde-s ei? Au izbăvit Samaria, Ăști dumnezei, din mâna mea?

2 Regi 19:13

Știi ce-au pățit! Îmi spune dar: Unde e cel, cari – în Hamat – Fusese pus ca împărat? Unde e cel care-a domnit În Hena? Spune-mi, ce-a pățit Cel care-n Iva stăpânea? Unde e cel ce-mpărățea În țările Arpadului Și-ale Sefarvaimului?”

2 Regi 5:12

Dar apele cele pe care, Damascul cel întins le are, Nu sunt, oare, cu mult mai bune Decât Iordanul? Pot a spune, Că râuri mult mai bune-mi par, A fi Abana și Parpar. În ele, de m-aș fi scăldat, N-aș fi putut să fiu curat?” Sfârșit-a vorba, iar apoi, Furios, se-ntoarse înapoi.

2 Cronici 16:2

Din visteria casei lui Și din a Casei Domnului, Asa, argintul, l-a luat Și aurul și-apoi a dat Totul, la slugile pe care Trimisu-le-a în graba mare, La Ben-Hadad – cel ce ședea Peste întreagă Siria – Căci la Damasc, încoronat Fusese, ca și împărat. Solii, la Ben-Hadad, s-au dus Și în acest fel, ei i-au spus:

Exodul 15:15

Vor fi cei, în Edom, aflați. Vor fi cuprinși de-un tremur mare Războinicii pe cari îi are Moabul. Cei ce locuiesc, Astăzi, în Canaan, simțesc Cum de la inimă le vine Un rău ce-i face să leșine.

Isaia 10:9

„La Calno, nu s-a întâmplat Ca și la Charchemiș, odat’?” „Apoi, soarta Hamatului, N-a fost ca și-a Arpadului?” „N-a-mpărtășit Samaria, Soarta Damascului, și ea?”

Isaia 11:11

În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.

Isaia 13:7

De-aceea, mâinile slăbesc, Iar inimile se topesc.

Isaia 36:19

Unde sunt zeii cei pe care, Țara Hamatului îi are? Unde-s cei ai Arpadului, Sau ai Sefarvaimului? Au izbăvit, Samaria, Ăști dumnezei, din mâna mea?

Isaia 37:13

Știi ce-au pățit! Îmi spune dar: Unde e cel cari – în Hamat – Fusese pus ca împărat? Unde e cel care-a domnit În Hena? Spune-mi, ce-a pățit Cel care-n Iva stăpânea? Unde e cel ce-mpărățea În țările Arpadului Și-ale Sefarvaimului?”

Isaia 57:20

Cei răi, însă, cu toți se-arată A fi ca marea-nfuriată, A cărei ape-azvârle-apoi, Pe maluri, mâl doar, și noroi.”

Isaia 7:8

Damascul – fără îndoială – Are să fie capitală, În Siria. Rețin, apoi, Drept capitală pune-l-voi, Damascului. Urmează – iacă – Șaizeci și cinci de ani să treacă, Iar Efraimul – negreșit – Are să fie nimicit.

Ieremia 39:5

Însă Haldeii i-au zărit Și pe-a lor urmă au pornit. În câmpul Ierihonului, Pe Zedechia cu ai lui, I-au prins și i-au înfățișat La cel ce fost-a împărat În Babilon. La Ribla dar, Se-aflase Nebucadențar, În al Hamatului ținut. De-ndată ce el i-a văzut Pe prinși-aceia de război, O hotărâre-a dat apoi, În contra lor și imediat,

Езекиел 27:18

Cu lucrurile minunate Făcute în a ta cetate, Și cu Damascul mai făceai Negoț. Acolo trimiteai Marfa cea multă, felurită, Marfă care era găsită La tine, din belșug. Apoi, De-acolo aduceai la voi Vin de Helbon și lână care Albă era la-nfățișare.

Amos 6:2

Mergeți la Calne și priviți! După aceea, să fugiți Să vă uitați și la Hamat! Vă pogorâți și până-n Gat, În țara Filistenilor! Cetățile ăstui popor Se-arată mai înfloritoare De cât sunt ale voastre, oare? Sau este mai înfloritor Ținutul dat ăstui popor, Decât se-arată cele două Ținuturi ce vi le-am dat vouă? Ținutul lor este mai mare Decât sunt ale voastre, oare?…

Nahum 2:10

Iată că este jefuită, Stoarsă de tot și pustiită! Mâhnită-n inimă era; Genunchi-i prind a tremura, Coapsele sufăr îndoit, Iar fețele-au îngălbenit.

Numeri 13:21

Bărbați-aceia s-au suit Pe munte și au iscodit Țara, așa cum s-a cerut. Ei, cercetare, au făcut, De la pustia Țin pornind Și-n urmă, la Rehob sosind, Care se află așezat Pe-un drum ce duce la Hamat.

Fapte 27:20

Mai multe zile – soarele; Nu s-au văzut nici stelele. Furtuna s-a-ntețit mai tare, Încât, nădejdea de scăpare, Toți am pierdut-o. N-am mâncat,

Fapte 9:2

El a cerut, preotului Cel mare, sprijin și-ntărire, Scrisori de împuternicire Spre sinagogile aflate, Atuncea, la Damasc, ca toate Să îl ajute, să-i găsească Și-apoi să îi înlănțuiască, De câte ori e cu putință, Pe cei ce umblă în credință – Atât femei, cât și bărbați – Și să-i trimită-apoi legați, Către Ierusalim. Astfel,

2 Corinteni 11:32

Areta a împărățit, Când, în Damasc, eu m-am găsit. Atuncea, dregătorul lui, Păzit-a, a Damascului Cetate, căci a urmărit Ca să mă prindă, negreșit.

Deuteronom 20:8

Mai marii oștii să mai spună, Poporului care se-adună: „Cei cari, cu frică, se simțesc Și slabi de inimi se vădesc, Să nu mai vină la război! Să plece-acasă înapoi, Să nu-nmoaie, prin teama lor, Și inimile fraților.”

Iosua 14:8

Ce-au fost cu mine – frații mei – Care la drum m-au însoțit, Prin felu-n care au vorbit, Pe oameni i-au înspăimântat Și-ale lor inimi le-au tăiat. Eu însă L-am urmat, mereu, Pe Domnul Dumnezeul meu.

Iosua 2:11

De când, acestea, le-am aflat, Inima noastră s-a tăiat. S-a dus toată nădejdea noastră – S-a spulberat, în fața voastră – Căci știm că Domnul vost’, mereu, E-adevăratul Dumnezeu În ceruri sus și pe pământ. Alții, asemeni Lui, nu sânt.