Ieremia 49:2 - Biblia în versuri 2014

² Tocmai de-aceea, Domnul spune: „Vin zile când o să răsune, În contra Rabei – cea pe care, Poporul lui Amon o are – Puternic strigăt de război. Raba ajunge-va apoi, Morman de pietre dărâmate Și vor fi arse-ale ei sate. Atuncea o să reușească Israelul să-i izgonească Pe cei care l-au alungat, Căci Domnu-i Cel ce-a cuvântat.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² De aceea, iată, vin zile“, zice Domnul, „când voi suna strigătul de război împotriva Rabei fiilor lui Amon; ea va ajunge un morman de ruine și satelor dimprejurul ei li se vor da foc. Atunci Israel îi va alunga din țară pe cei ce-l alungaseră“, zice Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Din această cauză, Iahve spune că vin zile când va (ră)suna strigătul de război împotriva Rabei amoniților. Ea va ajunge atunci o mare grămadă de ruine; și satelor din jurul ei li se va da foc. Atunci Israel îi va alunga din țară pe cei care îl alungaseră. Acesta este mesajul lui Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² De aceea, iată, vin zile – oracolul Domnului – când voi face să se audă în Rabá fiilor lui Amón un strigăt de război; va deveni o grămadă de ruine, și satele lui vor fi arse în foc. Israél îi va lua în stăpânire pe cei care-l moșteneau”, spune Domnul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² De aceea, iată că vin zile”, zice Domnul, „când voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărâmături, și satele sale vor fi arse de foc. Atunci, Israel va izgoni pe cei ce-l izgoniseră”, zice Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când voi face să se audă un strigăt de război în Raba copiilor lui Amon și va ajunge o grămadă pustie și cetățile ei vor fi arse cu foc și Israel va stăpâni pe cei ce l‐au stăpânit pe el, zice Domnul.

Ieremia 49:2 Mawu Ofanana

2 Samuel 11:1

În anul următor, apoi – Pe vremea când, pentru război, Toți împărații își strângeau Oștirea și se pregăteau – Ioab, cu toată oastea lui, Din țara Israelului, A fost trimis să cucerească Și-n urmă-apoi să pustiască Întreg ținutul cel pe care Poporul lui Amon îl are. El, de la David, a primit Poruncă de-a fi-ncercuit Cetatea Raba. Imediat, Ioab, la luptă, a plecat, În timp ce David a rămas Singur acasă-n acel ceas. El, la Ierusalim, ședea Și de acolo cârmuia.

Psalmi 48:11

Și muntele Sionului Și fiicele poporului Lui Iuda vesele se-arată, De a Ta dreaptă judecată.

Psalmi 97:8

În muntele Sionului, Lucrul acest, bine se știe Și toți sunt plini de bucurie. Iată că fetele pe care Poporul de Iudei le are, Se bucură-naintea Lui, De judecata Domnului!

Isaia 11:14

Iuda și Efraim apoi, În zbor vor merge amândoi. Pe umăr de Filistean puși, Către apus ei vor fi duși. Apoi o să îi jefuiască Pe cei cari au să locuiască În Răsărit. Edom, și el – Alături de Moab, la fel – Pradă vor fi mâinilor lor. Poporul Amoniților, Sub stăpânirea lor adus Atuncea, le va fi supus.

Isaia 17:1

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Damasc, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. „Iată, curând, Damascul – care Acum, e o cetate mare, Cu mândre case înălțate – N-o să mai fie o cetate. În vremea care o să vină, Se va preface în ruină, Căci totul fi-va dărâmat.

Ieremia 4:19

„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.

Ieremia 49:1

Despre copiii cei pe care Poporul lui Amon îi are, Domnul vorbit-a în ăst fel: „Feciori, nu are Israel? Și oare, toți acești feciori Nu sunt ai lui moștenitori? Atunci, Malcom cum izbutește, Ținutul Gad de-l stăpânește? Și cum de e al său popor, Al Gadului locuitor?”

Езекиел 21:20

Un drum pe care îl croiești, În așa fel să îl gândești, Ca sabia s-o poți abate Până la Raba, în cetate, Până la fiii cei pe care Amon, urmași, în lume-i are. La celălalt să te gândești Și-n așa fel să îl croiești, Încât când vine sabia, Să poată a ajunge ea Pân’ la cetatea întărită Care-i, Ierusalim, numită. Astă cetate îngâmfată, În Iuda, este așezată.

Езекиел 21:25

Tu, domn al Israelului, Tu care ești nelegiuit, Aproape ești de-a fi lovit De moarte. Iată că acum, O zi sosește: e pe drum, Căci făr’delegea s-a întins Nespus și culmea a atins!”

Amos 1:14

De-aceea, foc o să se lase Din cer, peste-ale Rabei case Și mistuite vor fi toate Paletele în ea aflate, În mijlocul strigătelor Scoase în ziua luptelor Și-a vijeliilor pe care Ziua furtunii doar le are.

Obadia 1:19

Cei de la miazăzi sosesc Și pe Esau îl stăpânesc, Iar cei care sunt în câmpie, Stăpâni – atuncea – au să fie Pe țara Filistenilor. Va fi sub stăpânirea lor, Și al lui Efraim ținut. Pe mâna lor va fi-ncăput – În urmă – și Samaria, Iar Galaadul va cădea În mâna celor care vin Din ramura lui Beniamin.

Numeri 10:9

În țară, când o să intrați – Și când, în ea, vă așezați – Și-aveți a merge la război Cu-ai voști’ vrăjmași, cu vâlvă, voi Sunați din trâmbițe, mereu. Atuncea, Domnul Dumnezeu, De voi, are să-Și amintească Și-astfel, o să vă izbăvească.

Numeri 21:25

Cetăți cari fost-au ale lor, Pe mâinile lui Israel, Au încăput în acest fel. În locul Amoriților, S-a așezat al său popor, În a Hesbonului cetate, Precum și-n celelalte sate Care-mprejuru-i s-au aflat.

Deuteronom 13:16

Întreaga pradă, să o iei Și-n urmă, în mijlocul ei – Adică în piața care Se află-n acea așezare – Să o aduci și-n acel loc, Ai să o arzi pe toată-n foc. În fața Domnului – cu ea – Ai să mai arzi de-asemenea, Toată cetatea ceea, până Când un morman o să rămână, De dărmături și niciodată, Nu va mai fi ea, ridicată.

Deuteronom 3:11

(Doar Og, cel care-nscăunat Fosta-n Basan, ca împărat, A mai rămas, dintr-un popor – Din cel al Refaimiților. Patul pe care l-a avut Acesta, e, din fier, făcut Și-acum, la Raba, se găsește – Cetate-n care stăpânește Poporul lui Amon. Socoți, Lungimea lui, la nouă coți, Iar patru e lățimea lui, Și-i după cotul omului.)”

Iosua 17:11

Iată ce stăpânire dar, Avea Manase-n Isahar Și în Așer: de la-nceput, Copiii săi au deținut Doar a Bet-Șeanului cetate, Cu satele învecinate. Apoi, Ibleamul l-au primit, Cu-ale lui sate, negreșit, Cu tot ținutul Dorului Și satele din jurul lui; Au stăpânit peste En-Dor Și peste-al său întreg popor; Peste-al Tanacului ținut Cu satele ce le-a avut, Peste Meghido – unde sânt Trei înălțimi pe-al său pământ – Cu satele ce-l însoțesc Și cu cei ce le locuiesc.

Iosua 17:16

Ei au răspuns atuncea: „Știm Că muntele ce l-am primit Ca să-l avem de locuit, E mic și nu e altă cale, Căci Canaaniții cei din vale – De la Bet-Șean și Izreel – Care de fier au toți, la fel.”