Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 49:19 - Biblia în versuri 2014

19 De lângă malurile care Străjuiesc, pline de-ngâmfare, Iordanul, iată, a pornit Vrăjmașul care s-a suit – Precum un leu – și e pe cale, Asupra locuinței tale, Să năvălească de îndată. Fac dar, Edomul – dintr-odată – Să fugă și-l așez pe cel Ce l-am ales Eu, peste el. Căci cine, oare, va putea, Ca să Îmi fie-asemenea? Cine e cel ce-o să-ndrăznească, Mie să Mi se-mpotrivească?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Iată, ca un leu care vine din desișul Iordanului într-o pășune din preajma unui pârâu, așa Mă voi repezi și Eu și-l voi pune pe fugă din locul unde este. Cine este cel ales de Mine ca să facă aceasta? Cine este ca Mine și cine Mă va înfrunta? Ce păstor Îmi poate sta împotrivă?“

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Să știți că Mă voi manifesta în mare forță, ca un leu care vine din desișul Iordanului împotriva unui staul care există de multă vreme. Așa voi veni în mare forță și îl voi determina pe Edom să fugă din locul unde este. Cine este cel ales de Mine ca să pună în aplicare acest plan? Cine este ca Mine și cine Mă va înfrunta? Care păstor Mi se poate opune?»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Iată, ca leul care urcă din [malurile] mândre ale Iordánului spre pășunile mereu verzi, pe neașteptate îl voi face să fugă repede de acolo și-l voi pune pe alesul meu peste el! Căci cine este ca mine și cine poate să dea mărturie împotriva mea? Cine este acest păstor care să poată sta în picioare înaintea mea?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Iată, vrăjmașul se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinței tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo și voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Iată, el se va sui ca un leu din umflarea Iordanului împotriva locuinței tari; căci deodată îl voi face să fugă de acolo și oricine este un om ales îl voi pune peste el. Căci cine este ca mine? Și cine‐mi va hotărî vremea? Și cine este păstorul care să stea înaintea mea?

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 49:19
28 Mawu Ofanana  

Oameni-aceștia au trecut – În luna-ntâi, când au văzut Că apele Iordanului Părăsesc matca râului – Și cu război au alungat Locuitorii care-au stat De-a lungul malurilor lui, În văile Iordanului, Atât pe cei din răsărit, Cât și pe cei din asfințit.


„Doamne, Tu care-ai fost mereu, Domn al părinților pe care Neamul lui Israel îi are, Oare nu Tu împărățești Și oare nu Tu stăpânești Asupra celor care sânt Pe fața-ntregului pământ? Nu ești stăpânul tuturor Mai marilor neamurilor? N-ai Tu tărie-n mâna Ta, Încât, nimeni nu-Ți poate sta În față și să izbutească, Ție să Ți se-mpotrivească?


Nu-i nimeni așa îndrăzneț, Să îl înfrunte-a cuteza! Dar cine se va așeza În fața Mea, să îndrăznească Apoi, să Mi se-mpotrivească?!


Unde să cat, a mea dreptate? Spuneți-mi, unde pot să merg? La ce putere să alerg, Când El este atotputernic? Sau la dreptate? Cine-i vrednic Ca să mă apere, pe mine?


Faptul acest e-adevărat: N-am vină! Mă priviți, în față! Aflați dar că nu țin la viață! Ba mai mult: o disprețuiesc!


Nu-mi face judecată mie, Căci nici un om nu e găsit, În fața Ta, neprihănit.


Au adormit. Ce-nfricoșat Ești Doamne, în mânia Ta! Cine-mpotrivă, Îți va sta?


Din înălțimi, Tu ai rostit Ce-ai hotărât. S-a îngrozit Pământu-ntreg și a tăcut,


În ceruri, cine va putea, Cu Domnu-a fi, asemenea? Dar cine e ca Tine, oare, Printre feciorii cei pe care Îi are Domnul? Ne-ncetat,


Cine-i ca Tine, Domnul meu, Puternic și-nfricoăștor, O, Doamne al oștirilor! Credincioșia, ne-ncetat, Pe Tine te-a înconjurat.


Cine e – între dumnezei – Asemeni Ție, Doamne? Cine E minunat – la fel ca Tine – Precum ești Tu-n sfințenia Ta? Și cine se va arăta Ca Tine-n fapte, de bogat, Cari demne sunt de lăudat? Ca Tine, cine e, în stare, Minuni, ca să mai facă, oare?


„Cu cine, oare, căutați, Pe Mine să M-asemănați, Să fie pe potriva Mea Și să îi fiu asemenea?” – A întrebat Cel Sfânt, apoi.


„De lucrurile petrecute În vremile de mult trecute, Voi să vă amintiți, mereu. Eu singur, doar, sunt Dumnezeu. Un altul, în afara Mea, Nu se mai află nimenea.


„De-ți pui picioarele să-ți meargă Și-alergi cu cei care aleargă, Și dacă ai să ostenești, Cum oare n-ai să obosești, Dacă la-ntrecere tu ai Ca să te iei cu niște cai? De nu te crezi adăpostit Într-un ținut ce-i liniștit, Ce ai să faci când așeazat Vei fi pe malul îngâmfat Care Iordanu-l mărginește?


Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.


Din al său mijloc sunt cei cari Vor fi atunci ai lui mai mari. Cel ce-i va fi stăpânitor Ieși-va din al său popor. Aproape, Eu voiesc a-l ține Și-l fac să vină către Mine. Căci cine, oare, ar putea, De Mine a se-apropia, Din capul lui, plin de-ndrăzneală, Fără de teamă sau sfială?”


Leul se-aruncă-nfuriat, Din tufa-n care s-a aflat; Nimicitorul a pornit, Iar locul și l-a părăsit Căci vine ca să te lovească Și țara să ți-o pustiască. Cetățile sunt nimicite Și nu vor mai fi locuite.


Fiara dintâi, văzut-am eu Că seamănă mult, cu un leu. Fiara aceea se vădea, Aripi de vultur că avea. Eu am privit-o până când Smulse îi fuseră, pe rând, Aripile ce le-a avut. După aceea, am văzut Că în picioare s-a sculat Și pe pământ apoi a stat, Precum un om. Ea a primit O inimă ce s-a vădit A fi de om. Am mai văzut


Cine va sta, în fața Lui, Răbdând urgia Domnului? Dar cine poate, piept să ție, Când vine-aprinsa Lui mânie? Urgia Lui foc se vădește Și stâncile le prăbușește.


Păstorii rătăcesc pe cale Și scot doar strigăte de jale, Căci nimicită-i fala lor. Iată că puii leilor Privesc soarta desișului Din văile Iordanului. Plini de tristețe au mugit, Văzându-l cum s-a prăpădit.


Și-a zis: „Vedea-vom cine-i sfânt, Căci mâine-n fața Domnului, Vom ști cu toți care-s ai Lui. Aceia numai vor putea, De El, de-a se apropia, Pentru că-i lesne de-nțeles Căci cei pe care i-a ales Îngăduință vor avea, De El, de-a se apropia.


Când preoții și-au înmuiat Talpa, în apele aflate, Pe lângă maluri, revărsate – La seceriș, râul Iordan Se varsă-n fiecare an –


Căci iată, ziua a venit, În care s-a dezlănțuit Mânia Lui, și cine oare, Poate rămâne, în picioare?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa