Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 49:17 - Biblia în versuri 2014

17 „Edomul fi-va pustiit, Iar cei cari îl vor fi zidit, De-ale lui răni, se vor mira Și-nspăimântați, vor fluiera.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 „Edomul va deveni un motiv de groază. Toți cei ce vor trece pe lângă el se vor îngrozi și vor fluiera, din cauza tuturor rănilor lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Edomul va deveni un motiv de oroare; toți cei care vor trece pe lângă el, se vor speria și vor fluiera din cauza tuturor rănilor lui.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Edóm va deveni o ruină și oricine va trece pe lângă ea va încremeni și va fluiera din cauza tuturor loviturilor lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 „Edomul va fi pustiit; toți cei ce vor trece pe lângă el se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și Edomul va fi o groază, oricine va trece pe lângă el se va îngrozi și va fluiera pentru toate rănile lui.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 49:17
16 Mawu Ofanana  

Iată ce-naltă-i Casa Mea. Atunci cei care-o vor vedea, Vor rămânea încremeniți Și au să fluiere-ngroziți, Zicând: „De ce o fi făcut Domnul, ceea ce am văzut – Acuma – casei ăsteia Și țării, de asemenea?”


Făcând ca țara lui să fie Batjocorită și pustie. Cei cari, prin ea trec, sunt uimiți Și dau din cap, nedumeriți.


Domnul apoi a cuvântat: „Pe Mine Însumi, am jurat, Că Boțra nu va fi cruțată. De-aceea, pradă va fi dată Ocărilor și pustiirii, Blestemului și nimicirii. Cetățile ei au să fie Dărâmături, pe veșnicie.”


Din pricina mâniei Lui Și a urgiei Domnului, Ea o să fie pustiită Și nu va mai fi locuită. În urmă, toți aceia care Vor trece, ca din întâmplare Pe lângă Babilon, mirați, Se vor uita și-nspăimântați Vor fluiera, când vor vedea Rănile ce le va avea.


Morman de dărmături, astfel, Are ca să ajungă el, O vizuină doar, în care, Culcuș, numai șacalul are, Pentru că nicicând – negreșit – N-o să mai fie locuit. Are s-ajungă o pustie Și de batjocură-o să fie.


De-aceea, mâna Îmi întind Către Edom și-am să-l cuprind, Pentru că vreau să-i nimicesc Pe cei care îl locuiesc Și toate vitele pe care Le-adăpostește-ntre hotare. Iată dar, ce îi voi mai face: Într-un pustiu îl voi preface, Cari din Teman o să pornească Și în Dedan o să se-oprească. Oamenii lui, toți, vor cădea Căci o să-i taie sabia.


Mulțimea negustorilor Popoarelor neamurilor Vor fluiera asupra ta, La tine când se vor uita! Te-ai dus, de tot! Ești prăbușit Și pe vecie, nimicit!”


Iată, din pricină că știu Ce bucurie ai avut Atuncea când tu ai văzut Că moștenirea cea pe care Casa lui Israel o are E pustiită, îți voi face La fel, căci Eu te voi preface Într-un pustiu, Seirule. Pe tine-apoi, Edomule, N-am să te cruț și, negreșit, Tu vei ajunge pustiit. În acest fel, o să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”


Aste cuvinte să le spui Tu, împotriva muntelui: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Seirule, ia seama bine! Mare necaz am Eu pe tine! În contra ta, brațu-Mi întind. Cu mâna am să te cuprind Și prefăcut într-o pustie, Ținutul tău are să fie,


Eu fac Seirul ca să fie Doar o întindere pustie. Pe cei cari din Seir apucă Spre alte locuri să se ducă, Precum și pe cei cari, apoi, Se vor întoarce înapoi, Fără de milă îi lovesc Și am ca să îi nimicesc.


Căci ei păzesc, necontenit, Ceea ce Omri-a rânduit, Lucrând precum acei pe care Ahab în casa lui îi are, Umblând pe calea tuturor, Ținându-se de sfatul lor. De-aceea – trebuie să știi – De pomină te fac să fii. Cei cari au să te locuiască, Batjocuri au să înghițească, Purtând ocara cea pe care Sărmanul Meu popor o are.”


Iată cetatea cea știută Drept veselă și încrezută Cari își ținea privirea sus Și cari în inimă și-a spus: „Doar eu, iar în afara mea, Nu se mai află nimenea!” Vai! Cum ajuns-a ca să fie Doar o întindere pustie, Un loc neprimitor, în care Sunt doar culcușuri pentru fiare! Cei care-o văd, trec fluierând, Spre ea, cu mâna, arătând!”


Vârsta de oameni ce-au să vie, Străinii care au să fie Din alte țări veniți la voi, Copiii voștri mai apoi – Văzând numărul bolilor Precum și al urgiilor Cu care Dumnezeu lovește Țara pe cari vi-o dăruiește,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa