Ieremia 49:17 - Biblia în versuri 201417 „Edomul fi-va pustiit, Iar cei cari îl vor fi zidit, De-ale lui răni, se vor mira Și-nspăimântați, vor fluiera. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească17 „Edomul va deveni un motiv de groază. Toți cei ce vor trece pe lângă el se vor îngrozi și vor fluiera, din cauza tuturor rănilor lui. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201817 Edomul va deveni un motiv de oroare; toți cei care vor trece pe lângă el, se vor speria și vor fluiera din cauza tuturor rănilor lui.» Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202017 Edóm va deveni o ruină și oricine va trece pe lângă ea va încremeni și va fluiera din cauza tuturor loviturilor lui. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu17 „Edomul va fi pustiit; toți cei ce vor trece pe lângă el se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193117 Și Edomul va fi o groază, oricine va trece pe lângă el se va îngrozi și va fluiera pentru toate rănile lui. Onani mutuwo |
De-aceea, mâna Îmi întind Către Edom și-am să-l cuprind, Pentru că vreau să-i nimicesc Pe cei care îl locuiesc Și toate vitele pe care Le-adăpostește-ntre hotare. Iată dar, ce îi voi mai face: Într-un pustiu îl voi preface, Cari din Teman o să pornească Și în Dedan o să se-oprească. Oamenii lui, toți, vor cădea Căci o să-i taie sabia.
Iată, din pricină că știu Ce bucurie ai avut Atuncea când tu ai văzut Că moștenirea cea pe care Casa lui Israel o are E pustiită, îți voi face La fel, căci Eu te voi preface Într-un pustiu, Seirule. Pe tine-apoi, Edomule, N-am să te cruț și, negreșit, Tu vei ajunge pustiit. În acest fel, o să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”
Căci ei păzesc, necontenit, Ceea ce Omri-a rânduit, Lucrând precum acei pe care Ahab în casa lui îi are, Umblând pe calea tuturor, Ținându-se de sfatul lor. De-aceea – trebuie să știi – De pomină te fac să fii. Cei cari au să te locuiască, Batjocuri au să înghițească, Purtând ocara cea pe care Sărmanul Meu popor o are.”
Iată cetatea cea știută Drept veselă și încrezută Cari își ținea privirea sus Și cari în inimă și-a spus: „Doar eu, iar în afara mea, Nu se mai află nimenea!” Vai! Cum ajuns-a ca să fie Doar o întindere pustie, Un loc neprimitor, în care Sunt doar culcușuri pentru fiare! Cei care-o văd, trec fluierând, Spre ea, cu mâna, arătând!”