Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 49:16 - Biblia în versuri 2014

16 Înfumurarea ta cea mare Și-a inimii tale-ngâmfare Te face să te rătăcești, Pe tine, care locuiești Pe culmile dealurilor Și-n crăpătura stâncilor. Dar chiar dacă, cuibul ți-l pui Pe culmile vulturului, Și-acolo am să te lovesc Și am ca să te pedepsesc.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Groaza pe care o inspiri și mândria inimii tale te-au înșelat, pe tine, care locuiești în crăpăturile stâncii și care stai pe vârfurile dealurilor. Chiar dacă ți-ai înălța cuibul precum vulturul, și de acolo te voi doborî“, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Teroarea pe care o inspiri și aroganța inimii tale te-au înșelat – chiar dacă locuiești în crăpăturile stâncii și stai pe vârfurile dealurilor. Iahve îți zice: «Chiar dacă ți-ai înălța cuibul ca vulturul, și de acolo te voi doborî.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Înfumurarea ta, aroganța inimii tale te-au înșelat pe tine, care locuiești în crăpăturile stâncii, care te-ai așezat pe înălțimea colinei; chiar dacă îți vei face cuibul ca vulturul în înălțime, de acolo te voi coborî” – oracolul Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Înfumurarea ta, îngâmfarea inimii tale, te-a rătăcit pe tine, care locuiești în crăpăturile stâncilor și care stai pe vârful dealurilor. Dar, chiar dacă ți-ai așeza cuibul tot atât de sus ca al vulturului, și de acolo te voi prăbuși”, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Grozăvirea ta, mândria inimii tale te‐au amăgit, tu, care locuiești în crăpăturile stâncilor, care ții înălțimea dealului. Chiar de‐ți vei face cuibul înalt ca vulturul, de acolo te voi coborî, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 49:16
21 Mawu Ofanana  

Amația a mai bătut Și zece mii de Edomiți, Cari după pradă-au fost veniți, În Valea Sării. Cu război, El a luat Sela apoi Și „Iocteel”, nume, i-a dat, Cari până astăzi s-a păstrat.


Porunca ta l-o fi făcut Pe vultur de s-a înălțat Și tu ești cel ce l-a-nvățat, Pe înălțimi, cuib să-și dureze?


‘Naintea morții, e mândria; Iar a căderii e trufia.


Limba, putere, dovedește: Moarte și viață stăpânește; Acel care i-a arătat Iubire, fi-va săturat Din roada ei. Cine găsește


Mândria este, bunăoară, Aceea care îl coboară Pe om; însă cine-i smerit, Cu cinste este răsplătit.


Tu, porumbiță dintre stânci, Din scobiturile adânci Ale prăpăstiilor, mult – Glasul – voiesc să ți-l ascult. Vino degrabă – nu mai sta – Să pot privi la fața ta. Căci glasul tău – o știi prea bine – Cât e de dulce, pentru mine. Să-ți văd obrajii vreau, căci ei Plăcuți sunt, pentru ochii mei.


Averile popoarelor, Ca pe un cuib, le-am apucat. Cu ușurință le-am luat, Precum strângi ouăle vădite A fi în cuiburi părăsite. Așa am strâns pământul care E-n stăpânirea mea cea tare, Și nimenea n-a îndrăznit, Vreo aripă, să fi clintit Sau ciocul să și-l semețească În contră-mi, ca să ciripească.”


În peșterile cele-adânci, Ce sunt aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.


„Se poate”– a zis Domnul. „Iată Că prada îi va fi luată Celui cari tare s-a vădit. Cel care-i prins și asuprit Scăpa-va de asupritor. Lupta-voi contra tuturor Vrăjmașilor tăi, căci voiesc, Pe ai tăi fii să-i izbăvesc.


Cum de puteți zice apoi: „Gata de lupă, suntem noi!”?


„Căci iată, te voi face mic, Disprețuit și de nimic!


Pe-arcași, degrabă, să-i chemați! Veniți voi cei ce încordați Arcul și stați în jurul lui – În jurul Babilonului – Să nu scape nimeni, din el! Să-l răsplătiți și voi, la fel Cu faptele ce le-a făcut! Căci după cum este știut, El, cutezanță, a vădit, Astfel încât s-a semețit Față de Domnul, de Acel Cari Sfânt îi e, lui Israel!”


Chiar dacă Babilonul are Până la ceruri ca să zboare, Chiar dacă cetățuia lui Atinge-naltul cerului Încât în ea nu va putea Ca să pătrundă nimenea, Și-atuncea el va fi lovit, Pentru că am să îi trimit Pustiitorul” – Domnul zice – „Și îl voi face ca să pice…”


În locuința morților De s-ar ascunde-acest popor, Al Meu braț are să-l ajungă Și-acolo, și are să-l smulgă. În cer de-ar merge-acel popor, Și de acolo îl pogor.


Vai de cel care își va pune Mâna, voind ca să adune Câștigul cel ce s-a vădit Precum că e nelegiuit, Voind s-așeze cuibul său În loc înalt, ferit de rău, În ziua care, peste fire, Aduce-va nenorocire!


Dar pe Esau nu l-am iubit, Ci l-am urât, necontenit. De-aceea, a ajuns să-i fie Întreaga țară, o pustie, Iar ceea ce a moștenit, Șacalilor am dăruit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa