Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 49:13 - Biblia în versuri 2014

13 Domnul apoi a cuvântat: „Pe Mine Însumi, am jurat, Că Boțra nu va fi cruțată. De-aceea, pradă va fi dată Ocărilor și pustiirii, Blestemului și nimicirii. Cetățile ei au să fie Dărâmături, pe veșnicie.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Jur pe Mine Însumi“, zice Domnul, „că Boțra va ajunge de groază și de dispreț, în ruină și de blestem. Toate cetățile ei vor deveni ruine pe vecie“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Iahve zice: «Jur pe Mine Însumi că Boțra va deveni un teren neproductiv acoperit de buruieni și o cauză de oroare, de râs și de blestem. Toate orașele ei vor deveni o ruină eternă.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 M-am jurat pe mine însumi – oracolul Domnului – că Bóțra va deveni obiect de dispreț, de ocară, de dezolare și de blestem și toate cetățile ei vor deveni un pustiu pentru totdeauna”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Căci pe Mine Însumi jur”, zice Domnul, „că Boțra va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii și blestemului, și toate cetățile ei se vor preface în niște dărâmături veșnice.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Căci m‐am jurat pe mine însumi, zice Domnul, că Boțra va ajunge o groază, o ocară, o pustie și un blestem și toate cetățile ei vor fi pustii necurmate.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 49:13
21 Mawu Ofanana  

Pe-Avram, zicând: „Ascultă bine Ce spune Domnul: „Jur pe Mine! Pentru că nu ai pregetat Și pe-al tău fiu nu l-ai cruțat Să-l aduci jertfă pentru Mine,


Atunci când Bela a murit, Iobab la succedat, pe dată – Zerah, din Boțra, i-a fost tată.


Atunci când Bela a murit, Iobab la succedat, pe dată – Zerah din Boțra i-a fost tată.


Plină de sânge-i sabia, Pe care Domnul o avea. Tăișul ei, ce strălucește, Uns cu grăsime se vădește. Grăsimile berbecilor – Aflate pe rărunchii lor Au uns tăișul sabiei – Pe care sângele – de miei Și cel de țapi – o colorează În roșu, parcă scânteiază. Domnul, un mare praznic, ține – Cu jertfe și la Boțra vine Căci în Edom, în timpu-acel, Pornit-a marele măcel.


Pe Mine Însumi, Mă jur Eu! Nu-Mi iau ‘napoi cuvântul Meu Și adevăr doar, veți vedea, Că va ieși din gura Mea: Orice genunche o să fie Plecat, să Mi se-nchine Mie, Iar limbile de pe pământ Pe Mine-or face jurământ.


„Dar Cine e Acesta, care, În haine roșii, lucitoare – Dinspre Edom și Boțra – vine, Plin de putere, către tine?” „Eu sunt Cel care a vorbit, Sunt Cel care-a făgăduit Că va aduce mântuirea! La Mine este izbăvirea!”


Făcând ca țara lui să fie Batjocorită și pustie. Cei cari, prin ea trec, sunt uimiți Și dau din cap, nedumeriți.


Astă cetate o să fie Batjocorită și pustie. Speriați vor fi cei ce-au s-o vadă Și nu le va veni să creadă. Trecând prin ea, vor fi uimiți Mișcând din cap, nedumeriți. Cei care trec pe lângă ea, Când rănile îi vor vedea, Vor șuiera a disperare, Cuprinși fiind de-o groază mare.


Deci după ce ați împlinit Ceea ce ați făgăduit, E timpul ca voi, cei aflați La Egipteni, să ascultați Cuvântul Domnului și-astfel Știință să aveți de El: „Iată că Domnul Dumnezeu Spusese: „Pe Numele Meu Vă jur acum, că niciodat’ Numele-Mi nu va fi chemat De oamenii lui Iuda care Sunt în Egipt. Nimeni nu are Să zică: „Viu este, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!”


Nici Cheriotul n-a scăpat, Fiind de Boțra-apoi urmat Și de cetățile pe care Țara Moabului le are, Fie că fost-au depărtate Sau că erau apropiate.


Exact așa după cum zboară Un vultur, iată – bunăoară – Că și al Boțrei crunt vrăjmaș, În zbor, pornit-a din sălaș. Aripile sale-au cuprins Boțra, atunci când s-au întins, Iar inima vitejilor – Din al Edomului popor – Este ca a unei femei În ceasul chinurilor ei, Când prinsă-i de dureri pe care Doar vremea facerii le are.”


Domnul oștirii a jurat Pe Sine și a cuvântat: „Asemenea lăcustelor, Fi-vor mulțimile celor Cu care Eu te voi umplea – Așa precum e voia Mea – Și împotriva ta, apoi, Vor scoate strigăt de război.”


Egiptul fi-va o pustie, Edomul sterp are să fie, Din pricina relelor lor Și ale silniciilor Pe care – precum am văzut – Contra lui Iuda le-au făcut, Atuncea când ei au vărsat Sângele cel nevinovat.


De-aceea, foc o să se lase Peste Teman și-ale lui case Și mistuite vor fi toate Paletele, în el, aflate.”


Cel care-i Domn al tuturor Și Dumnezeu al oștilor, Pe Sine Însuși a jurat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iacov, cu toată-a lui mândrie, O mare scârbă-Mi face Mie, Și am ajuns să urăsc toate Palatele lui minunate. În mâinile vrăjmașului, Am să dau Eu, cetatea lui, Cu tot ceea ce este-n ea.


Un foc va fi casa pe care Iacov în stăpânire-o are, Iar a lui Iosif o să fie O flacără ce-i veșnic vie. A lui Esau casă se-arată Precum miriștea cea uscată, Pe cari focul o va aprinde. Jur împrejur o va cuprinde Și are să o mistuiască. Nimic n-o să se mai găsească Apoi, din casa cea pe care Esau în stăpânire-o are. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa