Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 49:1 - Biblia în versuri 2014

1 Despre copiii cei pe care Poporul lui Amon îi are, Domnul vorbit-a în ăst fel: „Feciori, nu are Israel? Și oare, toți acești feciori Nu sunt ai lui moștenitori? Atunci, Malcom cum izbutește, Ținutul Gad de-l stăpânește? Și cum de e al său popor, Al Gadului locuitor?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Cu privire la fiii lui Amon: Așa vorbește Domnul: „Oare nu mai are Israel fii? Oare nu mai are moștenitori? Atunci de ce a luat Moleh în stăpânire Gadul, iar poporul lui locuiește în cetățile acestuia?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Despre amoniți, Iahve spune: „Oare nu mai are Israel fii? Oare nu mai are el moștenitori? Atunci de ce a luat Moleh în proprietatea lui Gadul, iar poporul lui îi locuiește orașele?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Către fiii lui Amón. Așa vorbește Domnul: „Oare Israél nu are fii? Nu are el moștenitor? De ce moștenește Malcóm [cetatea] Gad și poporul lui locuiește în cetățile sale?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Asupra copiilor lui Amon. Așa vorbește Domnul: „N-are Israel fii? Și n-are moștenitori? Atunci pentru ce stăpânește Malcom Gadul și locuiește poporul lui în cetățile lui?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Despre copiii lui Amon. Așa zice Domnul: Oare n‐are Israel fii? N‐are el moștenitor? De ce moștenește Malcom Gadul și poporul său locuiește în cetățile lui?

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 49:1
32 Mawu Ofanana  

Cea mică a născut și ea, Un fiu. Ben-Ami se numea. El este tatăl tuturor, Din spița Amoniților.


Pornind înspre soare-răsare, De la Iordan, el a bătut Al Galaadului ținut, Pe Rubeniți și Manasiți Și-asemenea și pe Gadiți În Aroer – cari, la hotare, Apa Arnonului, o are – Spre Galaad înaintând Basanu-n urmă, atingând.


Iar Dumnezeu a repezit Asupra lui, cete-narmate Cari, din Haldei, erau formate, Din Sirieni și Amoniți Și-asemenea, din Moabiți. Cetele-acelea au căzut Pe Ioiachim și l-au bătut, Să se-mplinească, negreșit, Cuvântul Domnului, rostit Prin gurile prorocilor,


Oștirile de Moabiți, Cu cetele de Amoniți – La care s-au adăugat Și Maoniți – s-au îndreptat Spre a lui Iuda țară-apoi, Voind să poarte un război, Cu Iosafat. Soli, i-au trimis,


Oștenii de la Moabiți, Cu Amoniții înfrățiți, Peste cei care se vădeau Precum că din Seir veneau, Cu furie au năvălit Și-n acest fel i-au nimicit. Apoi, toți Moabiți-acei Și Amoniții, între ei, Porniră să se războiască Și astfel să se nimicească.


Atunci când fost-a înștiințat De hotărâre, Sambalat – Cel care este Horonit – Cu Tobia – cel Amonit – Și cu Gheșem – acela care Arab fusese, din născare – Iute-și bătură joc de noi Și-n acest fel au zis apoi: „Ce faceți voi? Ce încercați? Voiți ca să vă răsculați Contra-mpăratului?” Iar eu


Dar Sambalat, cu Tobia, Cu-Arabii și de-asemenea Cu cei ce fost-au Amoniți Și cu cei cari sunt Asdodiți Se supărară foarte tare Când auziră vești, prin care Li se spunea că zidul crește, Că zi de zi, el se sporește Și că poporu-i în măsură Să dreagă orișice spărtură.


Ghebal s-a mai alăturat; Amon și Amelec urmară, Și Filisteni-au venit iară, Cu-ai Tirului locuitori. Lângă acești asupritori,


S-au dus vrăjmașii, într-un ceas! Nici unul nu a mai rămas. Niște ruine doar mai sânt, Împrăștiate pe pământ


„Ascultați dar, cuvântul Lui, Căci El vorbește despre cei Ce se vădesc vecini ai mei Și au atins locul pe care, Israel moștenire-l are: „Am să îi smulg din a lor țară. Casa lui Iuda, o smulg iară.


Eu am mai fost la Edomiți Și-asemenea la Moabiți. Fost-am la neamu-acela care, Părinte, pe Amon, îl are.


Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.


Trimite-le-mpăratului Cari în Edom e-ncoronat, Celui ce e-n Moab aflat, Celui care este pe tron Peste copiii lui Amon, La împăratul Tirului Și la cel al Sidonului. Să le trimiți la împărați, Prin slujitorii lor aflați În Iuda, la Ierusalim, Care – după cum bine știm – Aduc din țara lor solia, La împăratul Zedechia.


Iată cuvântul Domnului Ce a fost spus Moabului: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Așa a zis: „Vai Nebo! Vai! Căci iată, cruntă soartă ai! Tot Nebo este pustiit. E de rușine-acoperit, În lung și-n lat, ținutul lui – Al Chiriataimului – Pentru că el este luat. Cetatea lui s-a dărâmat. Cetatea lui a fost zdrobită Și de rușine-acoperită!


Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Damascului: „Hamatul și Arpadul, pline, Ajuns-au de mare rușine. Rușinea e pe a lor față Și în obraji le-a pus roșeață, Pentru că ele au aflat O veste rea ce le-a speriat, Iar frica lor e-atât de mare, Astfel încât nici un leac n-are. Ca marea cea dezlănțuită, Nu poate ea fi potolită.


Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Chedarului Și-a-mpărățiilor pe care Țara Hațorului le are, De Nebucadențar luate, În urma luptelor purtate De către cel ce se vădea Că-n Babilon împărățea. Domnul a zis: „Vă ridicați! Către Chedar vă îndreptați Și nimiciți fiii pe care Țara din Răsărit îi are!


Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Edomului. Domnul oștirii, astfel, spune: „Nu e-n Teman, înțelepciune? Sau chibzuința a pierit, De la cei care au vădit Că pricepuți sunt, în popor? S-a dus înțelepciunea lor?”


Tu, domn al Israelului, Tu care ești nelegiuit, Aproape ești de-a fi lovit De moarte. Iată că acum, O zi sosește: e pe drum, Căci făr’delegea s-a întins Nespus și culmea a atins!”


Apoi, Cuvântul Domnului


Îi nimicesc pe cei pe care Urcă s-aducă închinare – Pe-acoperiș – oștirilor Ce sunt ale cerurilor, Pe-aceia cari s-au închinat Și cari pe Domnul au jurat, Dar în același timp – la fel – Au mai jurat și pe acel Care, Malcam, este chemat Și este al lor împărat.


Apoi, în carte-au fost trecuți Fii lui Gad, ce-au fost născuți În casele lui Israel. Bărbați-au fost, în acest fel – După familiile lor Și casele părinților – Pe capete, toți, numărați, Fiind pe nume-apoi chemați Aceia cari, la numărare, S-au dovedit a fi în stare Să poarte arme – cum s-a spus – De la ani douăzeci, în sus.


Unde va trebui să fii Lângă ai lui Amon copii. Cu ei, să nu te războiești Pentru că nu ai să primești – Acolo – nici o moștenire Căci Eu am dat în stăpânire Țara – cu-al ei avut cu tot – În mâna fiilor lui Lot.


Nu va intra, de-asemenea, În adunare, Amonitul; Nu va intra nici Moabitul – Chiar dacă e al zecelea În neamul ce îl va avea. Deci ei opriți vor fi să vie, În adunare, pe vecie,


Căci ei nu v-au întâmpinat Când, călători, voi v-ați aflat – Când, din Egipt, voi ați ieșit – Așa cum ar fi trebuit, Cu pâine; și nici nu v-au dat, Apă să beți, ci au chemat – Pe preț de-argint, de la Petor – Pe Balaam, al lui Beor, Să vă blesteme – căci ședea Chiar în Mesopotamia.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa