Ieremia 49:1 - Biblia în versuri 20141 Despre copiii cei pe care Poporul lui Amon îi are, Domnul vorbit-a în ăst fel: „Feciori, nu are Israel? Și oare, toți acești feciori Nu sunt ai lui moștenitori? Atunci, Malcom cum izbutește, Ținutul Gad de-l stăpânește? Și cum de e al său popor, Al Gadului locuitor?” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească1 Cu privire la fiii lui Amon: Așa vorbește Domnul: „Oare nu mai are Israel fii? Oare nu mai are moștenitori? Atunci de ce a luat Moleh în stăpânire Gadul, iar poporul lui locuiește în cetățile acestuia? Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20181 Despre amoniți, Iahve spune: „Oare nu mai are Israel fii? Oare nu mai are el moștenitori? Atunci de ce a luat Moleh în proprietatea lui Gadul, iar poporul lui îi locuiește orașele? Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Către fiii lui Amón. Așa vorbește Domnul: „Oare Israél nu are fii? Nu are el moștenitor? De ce moștenește Malcóm [cetatea] Gad și poporul lui locuiește în cetățile sale? Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Asupra copiilor lui Amon. Așa vorbește Domnul: „N-are Israel fii? Și n-are moștenitori? Atunci pentru ce stăpânește Malcom Gadul și locuiește poporul lui în cetățile lui? Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19311 Despre copiii lui Amon. Așa zice Domnul: Oare n‐are Israel fii? N‐are el moștenitor? De ce moștenește Malcom Gadul și poporul său locuiește în cetățile lui? Onani mutuwo |
Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.
Trimite-le-mpăratului Cari în Edom e-ncoronat, Celui ce e-n Moab aflat, Celui care este pe tron Peste copiii lui Amon, La împăratul Tirului Și la cel al Sidonului. Să le trimiți la împărați, Prin slujitorii lor aflați În Iuda, la Ierusalim, Care – după cum bine știm – Aduc din țara lor solia, La împăratul Zedechia.
Iată cuvântul Domnului Ce a fost spus Moabului: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Așa a zis: „Vai Nebo! Vai! Căci iată, cruntă soartă ai! Tot Nebo este pustiit. E de rușine-acoperit, În lung și-n lat, ținutul lui – Al Chiriataimului – Pentru că el este luat. Cetatea lui s-a dărâmat. Cetatea lui a fost zdrobită Și de rușine-acoperită!
Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Damascului: „Hamatul și Arpadul, pline, Ajuns-au de mare rușine. Rușinea e pe a lor față Și în obraji le-a pus roșeață, Pentru că ele au aflat O veste rea ce le-a speriat, Iar frica lor e-atât de mare, Astfel încât nici un leac n-are. Ca marea cea dezlănțuită, Nu poate ea fi potolită.
Apoi, în carte-au fost trecuți Fii lui Gad, ce-au fost născuți În casele lui Israel. Bărbați-au fost, în acest fel – După familiile lor Și casele părinților – Pe capete, toți, numărați, Fiind pe nume-apoi chemați Aceia cari, la numărare, S-au dovedit a fi în stare Să poarte arme – cum s-a spus – De la ani douăzeci, în sus.