Ieremia 48:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Aripi să-i dați Moabului, Să plece-n zbor! Ținutul lui Se va preface în pustie, Căci nimicite au să fie Cetățile și nimenea, În ele, nu va mai ședea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Presărați sare peste Moab, căci va fi pustiit! Cetățile lui vor deveni un deșert și nimeni nu va mai locui în ele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Presărați sare deasupra Moabului – pentru că va fi devastat! Orașele lui vor deveni un deșert; și nimeni nu va mai locui în ele.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Dați aripi Moábului, căci vrea să zboare! Cetățile lui vor fi devastate și nu va fi locuitor în ele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Dați aripi Moabului să plece în zbor! Cetățile lui sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Dați aripi Moabului ca să zboare și să fugă! Căci cetățile sale se vor preface într‐o pustie, fără locuitor.

Ieremia 48:9 Mawu Ofanana

Psalmi 11:1

La Domnul îmi găsesc scăpare, În orișice împrejurare! Atuncea oare, cum puteți Ca să veniți și să-mi spuneți: „În munții voștri fugi, precum Zboară o pasăre acum”?

Psalmi 55:6

Atuncea zic în acest fel: „Asemeni unui porumbel, Aripi dacă eu aș avea, Să zbor din lume aș putea, Să caut loc pentru odihnă, Unde să pot să stau în tihnă!”

Isaia 16:2

Precum e pasărea speriată Care din cuib e alungată, Sunt fetele Moabului, La trecerea Arnonului.

Ieremia 44:22

Aflați că Domnul a văzut Totul și nu a mai putut Să rabde ceea ce făceați, Ce urâciuni înfăptuiați. De-aceea, El v-a pedepsit, Iar țara vi s-a pustiit, Căci o paragină e ea, Precum puteți bine vedea. O pricină doar de ocară Și de blestem e-a voastră țară, Pentru tot răul săvârșit De-al vostru neam, necontenit.

Ieremia 46:19

Calabalâcul să îți fie Gata făcut, pentru robie, Tu, fiică a Egiptului! Întreg ținutul Nofului Are să fie pustiit Și de locuitori lipsit.

Ieremia 48:28

Cetățile, le părăsiți Și-n stânci, plecați să locuiți! Voi, cei cari în Moab v-aflați, Ca porumbeii vă purtați! Vă faceți cuib, asemeni lor, Pe marginea peșterilor!

Țefania 2:9

Pe viața Mea” – a zis Cel care E Domnul pe cari oastea-L are Și, totodată, este Cel Ce-i Dumnezeu, în Israel – „Moabu-n vremea ce-o să vie, Ca și Sodoma, o să fie, Iar neamul lui Amon – la fel – Ca și Gomora, fi-va el. Pe toți îi voi fi nimicit! Îl fac un loc acoperit Cu mărăcini, o groapă-n care Se va găsi, mereu, doar sare, Căci un pustiu are să fie, În urmă, pentru veșnicie. Cei care sunt o rămășiță Din a poporului Meu viță, Atunci, au să îi jefuiască Și-n urmă au să-i stăpânească.

Revelația 12:14

Dar ea avea ca să primească Două aripi – pe cele care Le-a avut vulturul cel mare – Ca să se ducă, în pustie, Hrănită-acolo ca să fie, Exact trei vremi și jumătate. A stat dar, în singurătate, Departe de puterea lui Și de furia șarpelui.