Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 48:41 - Biblia în versuri 2014

41 Nici Cheriotul n-a scăpat Pentru că și el e luat. Cetățile cele-ntărite Fost-au, cu toate, cucerite, Iar inima străjerilor Din al Moabului popor Este ca a unei femei În ceasul chinurilor ei, Când prinsă-i de dureri pe care Doar vremea facerii le are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

41 Cheriotul va fi cucerit și fortărețele îi vor fi capturate. În ziua aceea, inima vitejilor Moabului va fi ca inima unei femei în durerile nașterii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

41 Cheriotul va fi cucerit; și fortărețele lui vor fi capturate. În acea zi, inima luptătorilor remarcabili ai Moabului va fi ca a unei femei când este în durerile nașterii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

41 Cheriót este capturat, fortărețele sunt luate; Inima celor viteji ai lui Moáb va fi ca inima unei femei în durerile nașterii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

41 Cheriiotul este luat, cetățuile sunt cucerite și, în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile nașterii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

41 Cheriotul este luat și întăriturile sunt cuprinse și inima vitejilor Moabului va fi în ziua aceea ca inima unei femei în facere.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 48:41
16 Mawu Ofanana  

Toți oamenii sunt năpădiți De spaime și sunt chinuiți De mari dureri. Spasmele lor Sunt ca ale femeilor, La naștere. Încremenesc, Unii la alții când privesc, Iar fața li se înroșește Și precum focul se vădește.


Când aste lucruri le-am văzut, Inima mea s-a și umplut De mari neliniști. De îndat’, Niște dureri m-au apucat, Asemenea celor pe care Doar ceasul nașterii le are. De zvârcoliri, nu am putut Să mai aud. Nici n-am văzut Nimic, căci m-a împiedicat Tremurul ce m-a apucat.


Mergeți, căci trebuie-ntrebat, Dacă nu naște vreun bărbat! De ce, bărbații voștri au, Pe coapse, mâinile și stau Asemenea femeilor În ceasul chinurilor lor, Când vremea facerii sosește? Fața, de ce, le-ngălbenește?


Căci Eu aud țipătul care Doar chinul facerii îl are. E țipătul cel de durere, Pe care nașterea îl cere. Cea cari dă glas țipătului, Este fiica Sionului. Ale ei brațe, tremurând, Se-ntind când zice suspinând: „Nenorocită sunt și mor De mâna ucigașilor!”


Domnul a zis: „Cel ce-i aflat, Peste popor, drept împărat, Precum și toți aceia cari Se dovedesc a fi mai mari, Au să își piardă inima. Apoi, preoții vor urma Ca să rămână-ncremeniți Iar toți prorocii, uluiții.”


Nici Cheriotul n-a scăpat, Fiind de Boțra-apoi urmat Și de cetățile pe care Țara Moabului le are, Fie că fost-au depărtate Sau că erau apropiate.


Exact așa după cum zboară Un vultur, iată – bunăoară – Că și al Boțrei crunt vrăjmaș, În zbor, pornit-a din sălaș. Aripile sale-au cuprins Boțra, atunci când s-au întins, Iar inima vitejilor – Din al Edomului popor – Este ca a unei femei În ceasul chinurilor ei, Când prinsă-i de dureri pe care Doar vremea facerii le are.”


Iată, Damascul e topit: Se-ntoarce, fuge încolțit De groaza care-l urmărește. Neliniștea îl bântuiește, Asemenea unei femei În ceasul chinurilor ei, Când prinsă-i de dureri pe care Doar vremea facerii le are.”


Apoi, voi pune sabia Ca împotrivă să le stea Și visteriilor menite Ca să ajungă jefuite!


Cel care e încoronat În Babilon drept împărat, Aude vestea, se-ngrozește, Vlaga din brațe-l părăsește Și-l doare spaima ce îl paște, Ca pe-o femeie care naște…


Vitejii Babilonului Nu luptă. Stau în cetățui. Puterea a sleit în ei Și sunt ca și niște femeii. Cei care sunt vrăjmași ai lor, Foc le-au pus locuințelor, Sfărmând zăvoarele aflate Pe ale lor uși încuiate!


„La vuietul venirii lor, Scade tăria brațelor Și-o groază mare-apoi ne paște, Ca pe femeia care naște.”


De-aceea, foc o să se lase În Cheriot, pe-ale lui case Și mistuite vor fi toate Paletele acolo-aflate. Întreg Moabul o să piară În mijlocul zarvei de-afară, Al glasului trâmbițelor Și-a strigătelor luptelor.


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa