34 De la Hesbon se-aud apoi, Strigăte mari, pe orice cale, Răsunând pân’ în Eleale. Ale lor glasuri se-aud dar, Pân’ la Iahaț. De la Țoar, Până-n Horonaim pătrund, Și alte glasuri le răspund De la Eglat-Șelișia, Căci apele ce le avea Nimrimu-n vremile trecute, Într-un pustiu, sunt prefăcute.”
34 Vuietul strigătului lor răsună din Heșbon până la Eleale și Iahaț, din Țoar până la Horonaim și Eglat-Șelișia, căci până și apele Nimrimului sunt secate.
34 De strigătele din Heșbón [se aude] până la Elealé, își ridică glasurile până la Iáhaț, de la Țoár până la Horonáim, la Eglát-Șelișía, căci și apele de la Nimrím vor fi secate.
34 Strigătele Hesbonului răsună până la Eleale și glasul lor se aude până la Iahaț, de la Țoar până la Horonaim, până la Eglat-Șelișia, căci și apele Nimrimului sunt prefăcute în pustiu.
34 Din pricina strigătului de la Hesbon până la Eleale. Până la Iahaț și‐au ridicat glasul, de la Țoar până la Horonaim, până la Eglat‐Șelișia. Căci și apele Nimrimului vor ajunge pustii.
Lot, ochii, și i-a ridicat Și împrejur el s-a uitat, Văzând atunci că e Câmpia Iordanului, ca și hârtia, Foarte întinsă și udată Bine, pe suprafața toată. Mai înainte să sosească Domnul, ca să o nimicească – Fiindcă nu sosise ora – Între Sodoma și Gomora, Pân’ la Țoar, era câmpie, Iar mai frumoasă ca să fie, Numai Egiptu-a pomenit. Lot se-arătase mulțumit,
Război s-a întâmplat să fie, În care – după cum se știe – Pe lângă cei ce-s arătați, Au mai luptat mulți împărați. Iată-i dar, și pe ceilalți care Au fost la astă luptă mare: Bera-al Sodomei împărat, Birșa-n Gomora-nscăunat, Șineab ce-n Adma stăpânea, Șemeber cel care domnea În Țeboim, și-un împărat Ce în Țoar e-ncoronat.
Plânset e-n lungul drumului Suișului Luhitului Și strigăt de durere mare Răsună, fără încetare, În lungul pogorâșului Ce-i al Horonaimului, Din pricină că nimicirea Căzut-a peste toată firea!”
Spre miazăzi, și-a îndreptat Privirile și a scrutat Apoi, ținuturile toate Care erau învecinate Cu apele Iordanului. Spre valea Ierihonului, Spre a finicilor cetate Și spre ținuturile-aflate În depărtare, spre Țoar, Pierzându-se-n al său hotar, Moise, apoi, a mai privit.