Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 48:3 - Biblia în versuri 2014

3 De la Horonaim pornesc Strigăte care se vădesc Doar de prăpăd și nimicire!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Un strigăt se aude din Horonaim: «Este prăpăd și mare distrugere!».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Se aude un strigăt din Horonaim: «Este dezastru și mare devastare!».

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Glas de strigăt din Horonáim: «Devastare și prăpăd mare!».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Se aud strigăte din Horonaim; prăpăd și nimicire!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Un glas de strigăt din Horonaim: Dărăpănare și nimicire mare!

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 48:3
12 Mawu Ofanana  

La templu, oamenii se-adună. Către Dibon merg împreună, Sau pe-nălțimi lumea se strânge Și toți încep apoi a plânge. Întreg Moabul se bocește Atuncea, și se tânguiește. Pe Nebo și Medeba, iată, Capete rase doar se-arată Și toate bărbile-s tăiate.


Pentru Moab, plânge acum Inima mea, când văd, pe drum, Ai săi fugari înspăimântați, Către Țoar fugind speriați Și spre Eglat-Șelișia. Lacrimi amare sunt în ea, Căci îi zăresc cum merg plângând, Dealul Luhitului urcând, Țipând în lungul drumului, Cel al Horonaimului.


Hotarele cele pe care Țara Moabului le are, De țipete-s înconjurate, Căci bocete nenumărate Răsună pân’ la Eglaim Și până la Beer-Elim.


De-aceea zic: „Nu vă uitați La mine, ci să mă lăsați Să plâng amar. Nu stăruiți Mângâietori ai mei să fiți, Pentru necazul cel pe care Sărmanul meu popor îl are!


Omul acela, negreșit, S-ajungă precum au pățit Cetățile cele-ntărite Ce-au fost, de Domnul, nimicite! S-audă gemete în zori Și să îl treacă reci fiori, Iar la amiază, mai apoi, S-audă strigăt de război!


„Așa vorbește Domnul: „Iată, Din miazănoapte se arată Cum se ridică ape mari. Asemeni sunt râului cari Iese din matcă și se-ntinde Asupra țării și cuprinde Cetatea, înecând pe cei Ce sunt locuitori ai ei. Țipă cu toții, disperați, Și se bocesc, înspăimântați


De la Hesbon se-aud apoi, Strigăte mari, pe orice cale, Răsunând pân’ în Eleale. Ale lor glasuri se-aud dar, Pân’ la Iahaț. De la Țoar, Până-n Horonaim pătrund, Și alte glasuri le răspund De la Eglat-Șelișia, Căci apele ce le avea Nimrimu-n vremile trecute, Într-un pustiu, sunt prefăcute.”


Moabu-i șters de peste fire, Căci e zdrobit. Chiar și cei care Sunt mici în el, nu au scăpare.


Plânset e-n lungul drumului Suișului Luhitului Și strigăt de durere mare Răsună, fără încetare, În lungul pogorâșului Ce-i al Horonaimului, Din pricină că nimicirea Căzut-a peste toată firea!”


Din Babilon, un strigăt mare Iese-ndreptându-se spre zare, Și un prăpăd îngrozitor Este-n țara Haldeilor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa