Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 48:28 - Biblia în versuri 2014

28 Cetățile, le părăsiți Și-n stânci, plecați să locuiți! Voi, cei cari în Moab v-aflați, Ca porumbeii vă purtați! Vă faceți cuib, asemeni lor, Pe marginea peșterilor!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 Părăsiți cetățile și locuiți printre stânci, locuitori ai Moabului. Fiți ca un porumbel care-și face cuib chiar la marginile unui defileu!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 Locuitori ai Moabului, abandonați orașele și locuiți printre stânci! Fiți ca porumbeii care își fac cuib la grotele peșterilor!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

28 Părăsiți cetățile și locuiți în stânci, locuitori ai Moábului! Fiți ca porumbeii care își fac cuibul pe marginile gurii peșterii!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 Părăsiți cetățile și locuiți în stânci, locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii care își fac cuibul pe marginea peșterilor!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

28 Lăsați cetățile și locuiți în stânci, locuitori ai Moabului, și fiți ca porumbelul care își face cuibul pe laturile gurii prăpăstiei.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 48:28
10 Mawu Ofanana  

Iar, șapte zile au trecut.


Tu, porumbiță dintre stânci, Din scobiturile adânci Ale prăpăstiilor, mult – Glasul – voiesc să ți-l ascult. Vino degrabă – nu mai sta – Să pot privi la fața ta. Căci glasul tău – o știi prea bine – Cât e de dulce, pentru mine. Să-ți văd obrajii vreau, căci ei Plăcuți sunt, pentru ochii mei.


În peșterile cele-adânci, Care-s aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.


Aripi să-i dați Moabului, Să plece-n zbor! Ținutul lui Se va preface în pustie, Căci nimicite au să fie Cetățile și nimenea, În ele, nu va mai ședea.


Înfumurarea ta cea mare Și-a inimii tale-ngâmfare Te face să te rătăcești, Pe tine, care locuiești Pe culmile dealurilor Și-n crăpătura stâncilor. Dar chiar dacă, cuibul ți-l pui Pe culmile vulturului, Și-acolo am să te lovesc Și am ca să te pedepsesc.”


„Fugiți, dați dosul și plecați În peșteri să vă așezați, Localnici ai Dedanului! Peste Esau și țara lui, Nenorocirea va sosi, Atunci când îi voi pedepsi.”


Israeliții au cătat Scăpare-n munți și au fugit În peșteri. Unii s-au pitit În văgăunile găsite, Alții pe stâncile-ntărite Au încercat – de spaimă mare Împinși – a căuta scăpare.


Israeliții au văzut Că la strânsoare au căzut, Și-atunci cătat-a fiecare Ca să-și găsească o scăpare. Unii în peșteri au fugit, Iar alții s-au adăpostit Prin trunchiuri, tufe sau prin stânci Ori s-au ascuns în gropi adânci Cari pentru apă s-au făcut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa