Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 48:18 - Biblia în versuri 2014

18 „Pogoară-te, plină de jale Și din locașul slavei tale, Stai jos, pe un pământ uscat, Tu, cea care te-ai arătat A fi locuitoarea lui Și fiică a Dibonului! Pustiitorul a pornit – Acela ce a pustiit Moabul – iată-l dar, că vine Și te lovește și pe tine! Cetățile tale-ntărite, Cu toate, fi-vor nimicite!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 Coboară-te din gloria ta și așază-te pe pământ uscat, locuitor al fiicei Dibonului, căci pustiitorul Moabului se va ridica împotriva ta și-ți va distruge fortărețele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Locuitor al fiicei Dibonului, coboară-te din gloria ta și stai pe pământ uscat – pentru că cel care devastează Moabul, va veni împotriva ta; și îți va distruge fortărețele!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Coboară din glorie și locuiește în loc uscat, locuitoare, fiică a Dibónului! Căci devastatorul Moábului urcă împotriva ta, prădează fortărețele tale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Coboară-te din locașul slavei, șezi jos pe pământul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se suie împotriva ta și-ți nimicește cetățuile.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Pogoară‐te din slavă și șezi în secetă, locuitoare, fiică a Dibonului. Căci prădătorul Moabului se suie împotriva ta, ți‐a sfărâmat întăririle.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 48:18
13 Mawu Ofanana  

Sub un tufiș și a fugit. Acolo, ea l-a părăsit, Căci n-a putut ca să îl vadă, Cum pradă morți-avea să-i cadă. Durerea s-a pornit să-i strângă Inima și-a-nceput să plângă.


Poporu-acela, chinuit De sete, iarăș’ a cârtit, Contra lui Moise, și a spus: „De ce-n pustie, ne-ai adus? De ce ai vrut ca să ieșim Noi, din Egipt? Ca să pierim De sete-aici, acum, cu toți, Cu turme, fii și cu nepoți?”


La templu, oamenii se-adună. Către Dibon merg împreună, Sau pe-nălțimi lumea se strânge Și toți încep apoi a plânge. Întreg Moabul se bocește Atuncea, și se tânguiește. Pe Nebo și Medeba, iată, Capete rase doar se-arată Și toate bărbile-s tăiate.


„Pogoară-te – degrabă – până Ai să ajungi jos, în țărână, Fiică a Babilonului Și doar lutul pământului Drept așternut – de-acum – să-ți fie, Să nu ai scaun de domnie, Fecioară a Haldeilor; Pentru că-n fața tuturor, Nu vei mai fi bine văzută, Drept subțirică și plăcută.


Pe ne-așteptate, o să fie Al meu popor dus în robie. Bogații cari erau în țară, Atunci, de foame au să piară, Iar gloatele nenumărate De sete-ajunge-vor uscate.


La rând, Dibonul a venit, Nebo mai fost-a pedepsit, Urmat de Bet-Diblataim,


Acuma iat-o, în pustie Sădită-ajuns-a ca să fie, Într-un pământ uscat, în care, Loc, apa râului nu are.


Săgeți, am aruncat apoi, Asupră-le, în urmă, noi. Noi, începând de la Hesbon Și ajungând pân’ la Dibon, Totul în cale-am nimicit. Pân’ la Nofah, am pustiit, Cari un întreg ținut cuprinde – Pân’ la Medeba, se întinde.”


„Noi am văzut că Atarot, Dibonul și Iazerul tot, Nimra, Eleale și Hesbon, Sebam și Nebo și Beon,


Cetățile de pe câmpie Care țineau, precum se știe, De-mpărăția din Hesbon Și-anume: Bet-Baal-Meon, Dibonul, Bamot-Bal urmat


Hotarele ținutului Pornesc din Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, De la cetatea întărită Care în vale-i construită, Iar al Medebei șes întins E între ele-apoi cuprins. Câmpia-n zare se pierdea Și-apoi, Dibonu-l atingea.


Samson era foarte-nsetat Și-atunci, la Domnul, a strigat: „Tu Doamne, ai îngăduit Ăst lucru și-astfel a venit Această izbăvire mare, Prin mâna mea. Acum, vrei oare, Să mor, fiind de sete-nvins, Și-n felu-acesta să cad prins În mâinile celor din jur Cari, netăiați sunt, împrejur?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa