Ieremia 48:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Bociți-l voi ce vă aflați, Jur împrejuru-i, așezați. Bociți-l voi toți cei din lume, Care cunoașteți al său nume! Bociți-l dar, neîncetat, Zicând: „Vai, cum a fost sfărmat Acest toiag de cârmuire Ce stătea tare, peste fire!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Bociți-l, voi, toți cei din jurul lui, toți aceia care-i cunoașteți faima! Ziceți: «Cum a fost sfărâmat sceptrul cel puternic, toiagul cel glorios!».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Voi, toți cei care îl înconjurați și toți care îi cunoașteți numele, bociți-l! Ziceți: ‘Cum a fost sfărâmat acel impunător sceptru, acel glorios toiag!’

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Jeliți pentru el, voi toți care îl înconjurați! Cei care cunoașteți numele lui spuneți: «Cum de a fost zdrobit toiagul cel puternic, bastonul gloriei!».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Bociți-l, toți cei ce-l înconjurați, toți care-i cunoașteți numele! Și ziceți: ‘Cum a fost sfărâmat acest puternic toiag de cârmuire, acest toiag măreț!’

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Toți cei ce‐l înconjurați, jeliți‐l! Și toți cei ce cunoașteți numele lui, ziceți: Cum s‐a sfărâmat toiagul cel puternic, nuiaua cea frumoasă!

Ieremia 48:17 Mawu Ofanana

Psalmi 110:2

Domnul, șezând pe al Său tron, O să întindă, din Sion, Toiagul cârmuirii Sale, Precum și al puterii Tale, Spunându-Ți: „Fii stăpânitor, În mijlocul vrăjmașilor!”

Isaia 10:5

„Vai de Asirian – a spus Domnul – „pentru că el e pus A fi nuiaua, mâniei Mele, Și-apoi toiag de urgii grele!

Isaia 14:6

Cel care, în urgia lui, Popoarele pământului Le-a tot lovit peste obraz – Mereu, și nu le-a dat răgaz – E prigonit, fără cruțare. E prigonit acela care, Popoarele pământului Le supunea-n mânia lui.

Isaia 16:8

Câmpiile cele pe care Țara Hesbonului le are, Ajuns-au ca să lâncezească, Căci nu mai au ce să rodească. Ai neamurilor domnitori S-au repezit, triumfători, În Sibma, unde au sfărmat Vița-de-vie. Au tăiat Butucii care se-ntindeau Spre Iaezer și se-ncâlceau Până departe, în pustie. Mlădițele viței-de-vie Se întindeau în depărtare, Ajungând dincolo de mare.

Isaia 9:4

Căci jugul care l-a-nrobit, Toiagul care l-a lovit, Nuiaua care o avea Acela cari îl asuprea, Tu Doamne le-ai sfărmat de-ndată, Precum s-a întâmplat, odată, În ziua Madianului Și pace-ai dat poporului.

Ieremia 48:39

Și-ntreg Moabu-i sfărâmat! Gemeți cu toți, neîndoios! Iată dar, cât de rușinos, Moabu-ntoarce al său spate! Moabul, să ajungă, poate, De râs, de pomină și-ocară Printre cei cari îl înconjoară.”