Ieremia 48:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Moabul fi-va rușinat Și de Chemoș va fi urmat, Căci vor păți ca Israel Cari se-ncrezuse în Betel.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Atunci Moabului îi va fi rușine cu Chemoș, așa cum și Casei lui Israel i-a fost rușine de încrederea lor în vițelul de la Betel.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Atunci Moabului îi va fi rușine cu Chemoș, așa cum le-a fost rușine și urmașilor lui Israel când s-au încrezut în vițelul de la Betel.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Moáb se va rușina de Chemóș așa cum s-a rușinat Israél de Bétel, în care și-a pus încrederea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Moabul va fi dat de rușine cu Chemoș, cum a fost dată de rușine casa lui Israel cu Betel, în care își punea încrederea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și Moabul se va rușina de Chemoș cum s‐a rușinat casa lui Israel de Betel, încrederea lor.

Ieremia 48:13 Mawu Ofanana

1 Regi 11:33

Pentru că el s-a-ndepărtat De Domnul său și a urmat Pe calea Sidoniților Slujind astfel, zeiței lor Cari, Astarteia, s-a chemat; Și pe Milcom, el l-a urmat – Pe urâciunea cea pe care Neamul de Amoniți o are; Pe Chemoș, zeul Moabit – De-asemenea – el l-a slujit. N-a ascultat de glasul Meu: Poruncile ce le-am dat Eu Și legile, nu le-a păzit Așa precum le-a împlinit Tatăl său David – robul Meu – Care M-a ascultat, mereu.

1 Regi 11:7

De-aceea, el a construit – Pe muntele acela care Ierusalimu-n față-l are – Un loc înalt și l-a-nchinat Lui Chemoș – zeul adorat De Moabiți. Tot acel loc, L-a închinat și lui Moloc, Acela cari era slăvit De întreg neamul Amonit.

1 Regi 18:40

„Pe toți prorocii cei pe care Idolul vostru – Baal – îi are Să puneți mâna, de îndat’!” – Ilie-n urmă a strigat Poporului. „Prindeți-i dar! Unul să nu scape, măcar!” Toți au fost prinși, precum a spus, Și-apoi poporul i-a adus În fața lui. El i-a luat, I-a dus și i-a înjunghiat Lângă un râu, Chison, numit, Și-astfel prorocii au pierit.

2 Cronici 25:15

Domnul, furios pe-Amația Pentru tot ceea ce făcea, Trimise un proroc la el Și i-a vorbit, în acest fel: „De ce-ai luat zeii pe care Poporul din Seir îi are, Când ei – așa cum ai văzut – Să-i izbăvească, n-au putut, Din mâna ta?” Amația,

Isaia 16:12

Când tot Moabul se arată, Pe înălțimi urcând grăbit Și când intra-va obosit În sfântul său locaș în care Se va ruga pentru-ndurare, Nimica nu va căpăta Și în zadar va aștepta!”

Isaia 2:20

În ziua ‘ceea, nimenea – Nevoie – nu va mai avea De idoli, căci vor fi zvârliți La șobolani și nimiciți Toți idolii cei cunoscuți, Din aur sau argint făcuți. Pradă a liliecilor, Vor fi idolii tuturor;

Isaia 45:16

Sunt uluiți și rușinați Cei ce fac idolii turnați Și umiliți sunt scoși afară Căci încărcați sunt, de ocară.

Isaia 45:20

„Vă strângeți și v-apropiați Voi, cei care sunteți scăpați Din țările neamurilor! Vă spun, spre știrea tuturor, Că toți cei care își cioplesc Idolii lor se dovedesc Fără pricepere, căci cheamă Un domn care – de bună seamă – Nu poate ca să-i mântuiască Sau sprijin să le dăruiască.

Ieremia 48:12

„Dar iată, zile-s pregătite” – Domnul a zis – „când voi trimite Oameni care să-l pustiască Și-ale lui vase să golească. Când au să vine zilele, Îi vor plezni burdufele.

Ieremia 48:39

Și-ntreg Moabu-i sfărâmat! Gemeți cu toți, neîndoios! Iată dar, cât de rușinos, Moabu-ntoarce al său spate! Moabul, să ajungă, poate, De râs, de pomină și-ocară Printre cei cari îl înconjoară.”

Ieremia 48:46

„Moabule, e vai de tine! Poporul cari de Chemoș ține, Ajuns-a de a fi pierdut. Nimic nu mai e de făcut, Căci fiii ce i-ai zămislit, Prinși de război s-au pomenit. De-asemenea, fiicele tale Mânate-au fost pe-aceeași cale.

Ieremia 48:7

Pentru că tu te-ai încrezut În faptele ce le-ai avut Și-n ale tale visterii, Ajunge-vei robit să fii. Aceeași soartă va avea Chemoșul de asemenea, Căci rob va fi, cu-ai săi preoți, Precum și cu mai marii toți.

Judecători 11:24

Dacă Chemoș, acel pe care Drept domn poporul tău îl are, Îți dă ceva ca moștenire, Nu vei lua în stăpânire Lucrul acel? La fel și noi, Tot ce ne-a dat Domnul apoi, Va trebui ca să păzim Și tot mereu, să stăpânim!