Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 48:12 - Biblia în versuri 2014

12 „Dar iată, zile-s pregătite” – Domnul a zis – „când voi trimite Oameni care să-l pustiască Și-ale lui vase să golească. Când au să vine zilele, Îi vor plezni burdufele.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Dar, iată, vin zile“, zice Domnul, „când voi trimite oameni să-l verse din vasul lui, și ei îl vor vărsa; îi vor goli vasele și-i vor sparge ulcioarele.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Dar Iahve spune că va trimite oameni să îl verse din vasul lui; și ei îl vor vărsa. Îi vor goli vasele și îi vor sparge ulcioarele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 De aceea, iată, vin zile – oracolul Domnului – când voi trimite la el pritocitori și-l vor pritoci; vasele sale le vor vărsa și vor sparge burdufurile sale.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 De aceea, iată, vin zile”, zice Domnul, „când îi voi trimite oameni care-l vor pritoci; îi vor goli vasele și vor face să-i plesnească burdufurile.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el pritocitori și‐l vor pritoci; și‐i vor goli vasele și‐i vor strica borcanele.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 48:12
14 Mawu Ofanana  

Asemeni vaselor de lut Ce-au fost de un olar lucrate, Cu un toiag din fier făcut, Tu le vei sfărâma pe toate.”


Precum e pasărea speriată Care din cuib e alungată, Sunt fetele Moabului, La trecerea Arnonului.


Este zdrobit, cum e sfărmat Un vas care a fost făcut, De către un olar, din lut. Spart, fără milă, este el, Încât apoi, din vasu-acel Nu mai rămâne chiar nimic. Un ciob măcar, oricât de mic, Nu mai rămâne, ca să poți, Foc, dintr-o vatră, să mai scoți, Sau ca să mergi cu el în mână, Și să iei apă din fântână.”


Trimiși de cei mari, la fântână, Cei mici cu vedrele în mână Se duc grăbiți, însă apoi, Vin fără apă înapoi. Vin rușinați și înroșiți Și sunt, pe cap, acoperiți.


Să spargi apoi, vasul de lut, Astfel încât să fii văzut De cei de cari, însoțit, ești


Strigați și gemeți voi, păstori! Ai turmei povățuitori, Jos, la pământ, vă prăvăliți Și în cenușă vă-nveliți! Venit-au zilele în care Nu mai aveți nici o cruțare. Iertare, nu mai căpătați Acum, ci fi-veți judecați. Căci astăzi, am să vă zdrobesc Și la pământ vă prăbușesc, Asemenea unui vas care, Cândva, fusese la preț mare.


Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.


Din tinerețea lui, a stat Moabul și s-a odihnit Pe drojdiile lui, ferit. Nu se temea, căci niciodat’, El, dintr-un vas, n-a fost turnat În altul, pentru că-n robie Nu a ajuns dus ca să fie. De-aceea, gustul și-a păstrat Și-al său miros nu s-a schimbat.”


Moabul fi-va rușinat Și de Chemoș va fi urmat, Căci vor păți ca Israel Cari se-ncrezuse în Betel.


Moabu-i nimicit acum Iar ale lui cetăți sunt fum. Întreaga-i tinerime, iată, S-a prăbușit înjunghiată, Așa precum a cuvântat Cel care este Împărat Iar Numele-I nepieritor Este de „Domn al oștilor”.”


„Doar bocetele stăpânesc Pe-acoperișurile-aflate În a Moabului cetate Și în piețe, ne-ncetat, Pentru că Eu am sfărâmat Moabul, ca pe vasul care E de nimic, căci preț nu are” – Spusese Domnul. „M-am uitat


Pustiitorul se abate Și va lovi orice cetate. Din fața lui, nici una n-are Nici o putință de scăpare. Valea-i cuprinsă de pieire, Iar pe câmpie-i nimicire, Căci totul fi-va împlinit După cum Domnul a vestit.


Căci iată, Domnul iar așează Slava lui Iacov – bunăoară – Precum era odinioară Slava aflată-n Israel. Domnul va face în ăst fel, Căci peste Iacov au venit Jefuitori. L-au jefuit Și-apoi butucii i-au stricat, Care în vie s-au aflat…


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa