Ieremia 48:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Din tinerețea lui, a stat Moabul și s-a odihnit Pe drojdiile lui, ferit. Nu se temea, căci niciodat’, El, dintr-un vas, n-a fost turnat În altul, pentru că-n robie Nu a ajuns dus ca să fie. De-aceea, gustul și-a păstrat Și-al său miros nu s-a schimbat.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ Încă din tinerețea lui, Moabul a fost liniștit, ca vinul lăsat în drojdia lui; nu a fost vărsat dintr-un vas în altul, nu a fost dus în exil. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat aroma.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Încă din tinerețea lui, Moabul a fost liniștit – ca vinul lăsat în procesul lui de fermentație. Nu a fost vărsat dintr-un vas în altul – nu a fost dus în captivitate. Așa se explică de ce i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat aroma.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Moáb a stat liniștit din tinerețea lui, a fost în pace pe drojdia lui. Nu a fost turnat din vas în vas și nu a mers în captivitate. De aceea i s-a păstrat gustul și mirosul nu i s-a schimbat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Moabul era netulburat din tinerețea lui și se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul și nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat mirosul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Din tinerețea sa Moabul a fost liniștit și a stat nemișcat pe drojdiile sale. N‐a fost turnat din vas în vas, nici nu s‐a dus în robie. De aceea gustul său a rămas în el și mirosul său nu s‐a schimbat.

Ieremia 48:11 Mawu Ofanana

Psalmi 123:4

Ne este sufletul sătul, Căci ne-au batjocorit destul Cei care-n jur nu sunt aflați, Fiind trufași și îngâmfați.

Psalmi 55:19

El, pe vrăjmași, i-a auzit Și-o să-i smerească, negreșit, Căci Domnul stă din veșnicie Pe al Său scaun de domnie. În cei care mă dușmănesc, Nici o nădejde nu zăresc, Să cred – apoi – că ar putea Să nu mai stea-mpotriva mea. De Dumnezeu, teamă, nu au.

Proverbe 1:32

A proștilor împotrivire Are să-i ducă la pierire, Iar liniștea nebunilor Aduce-va pierzarea lor.

Isaia 16:6

„Am auzit de fudulia, De îngâmfarea, de trufia, De lăudăroșenia mare Pe cari mândrul Moab o are.”

Isaia 24:3

Întreaga țară-i pustiită – De tot – și este părăsită, Pentru că Domnul a dorit Lucrul acesta, negreșit.

Isaia 25:6

Acum, Domnul oștirilor A pregătit popoarelor, Pe acest munte, ospăț mare, Unde primi-vor fiecare, Bucate bune și gustoase, Pline de măduvă, miezoase. De vinuri vechi și limpezite, Acestea fi-vor însoțite.

Ieremia 22:21

„Din tinerețe, ți-am vorbit, Când vremuri bune ai trăit. Credeai că au să țină mult Și îți ziceai: „Nu pot s-ascult!” Din tinerețe te-ai purtat Așa, și nu M-ai ascultat.

Ieremia 48:12

„Dar iată, zile-s pregătite” – Domnul a zis – „când voi trimite Oameni care să-l pustiască Și-ale lui vase să golească. Când au să vine zilele, Îi vor plezni burdufele.

Ieremia 48:29

Cunosc marea înfumurare, Pe cari mândrul Moab o are. Am auzit de fudulia, De semețire, de trufia Pe care veșnic le arată Inima lui cea îngâmfată.”

Ieremia 51:34

„Căci Nebucadențar – cel care În Babilon este mai mare, Pentru că este împărat – M-a nimicit și m-a mâncat. Ca un vas gol, el m-a făcut, Iar pântecul și l-a umplut Cu ce aveam mai scump. La fel Ca un balaur, a fost el, Iar după ce mi-a înghițit Tot ce-am avut, m-a izgonit.

Nahum 2:10

Iată că este jefuită, Stoarsă de tot și pustiită! Mâhnită-n inimă era; Genunchi-i prind a tremura, Coapsele sufăr îndoit, Iar fețele-au îngălbenit.

Nahum 2:2

Căci iată, Domnul iar așează Slava lui Iacov – bunăoară – Precum era odinioară Slava aflată-n Israel. Domnul va face în ăst fel, Căci peste Iacov au venit Jefuitori. L-au jefuit Și-apoi butucii i-au stricat, Care în vie s-au aflat…

Țefania 1:12

Când vremea ‘ceea va veni, Atuncea Eu voi scormoni Ierusalimul vostru mare – În orice loc – cu felinare, Pentru că am să-i pedepsesc Pe toți cei cari se bizuiesc Pe ale lor drojdii și zic: „Nu se va întâmpla nimic, Căci Domnul, din înaltul Său, Nu face nici bine, nici rău!”

Zaharia 1:15

Cum că mânia-Mi se abate Peste popoarele-ngâmfate. Căci Eu puțin M-am mâniat, Dar ele-apoi M-au ajutat Ca să Mă mânii peste fire Și să stârnesc nenorocire.