Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 48:1 - Biblia în versuri 2014

1 Iată cuvântul Domnului Ce a fost spus Moabului: „Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Așa a zis: „Vai Nebo! Vai! Căci iată, cruntă soartă ai! Tot Nebo este pustiit. E de rușine-acoperit, În lung și-n lat, ținutul lui – Al Chiriataimului – Pentru că el este luat. Cetatea lui s-a dărâmat. Cetatea lui a fost zdrobită Și de rușine-acoperită!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Cu privire la Moab: Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo, căci va fi distrus! Chiriataim va fi acoperit de rușine și cucerit. Fortăreața va fi acoperită de rușine și zdrobită.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Despre Moab, Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, Dumnezeul Armatelor, vorbește astfel: „Vai de Nebo, pentru că va fi distrus! Chiriataim va fi acoperit de rușine și cucerit! Fortăreața va fi acoperită de rușine și sfărâmată!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Către Moáb. Așa vorbește Domnul Sabaót, Dumnezeul lui Israél: „Vai de Nebó, căci va fi devastat! Este făcut de rușine și capturat Chiriatáim; este făcut de rușine locul de refugiu și împrăștiat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Asupra Moabului. Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Vai de Nebo, căci este pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine, este luat; cetățuia este acoperită de rușine și zdrobită!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Despre Moab: Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Vai de Nebo, căci este prădat; Chiriataimul este rușinat, este luat; Misgabul este rușinat și înspăimântat!

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 48:1
19 Mawu Ofanana  

Dar în anul al paișpelea, Chedorlaomer mai avea Mulți împărați. El a pornit Și, pe Refaimi, el i-a zdrobit La Așterot-Carnaim; la Ham, Și-apoi la Șave-Chiriataim, El îi înfrânse pe Zuzimi Și întreg neamul de Emimi.


Un fiu, cea mare a născut – Moab, drept nume, a avut. Din el ieșit-a un popor: Acel al Moabiților.


Ai lui Amon fii s-au unit Cu cei din neamul Moabit, Precum și cu ai lor fârtați, În muntele Seir aflați – Acolo unde n-ai lăsat, Poporul Tău, să fi intrat, Când din Egipt l-ai dezrobit Și astfel, nu i-a nimicit.


Iată că mâna Domnului Șade asupra muntelui. Moabul, însă, e călcat, Precum un pai, neînsemnat, În bălegar a nimerit Și de picioare e zdrobit.


El surpă tot ce-ai înălțat Și la pământ este culcat Zidul pe care l-ai făcut, Căci în țărână-i prefăcut!”


„Eu – Domnul – îi sunt Păzitor Și-o ud mereu, din al Meu nor. Eu o păzesc, ca nu cumva, Rău să îi facă cineva.


Eu am mai fost la Edomiți Și-asemenea la Moabiți. Fost-am la neamu-acela care, Părinte, pe Amon, îl are.


Trimite-le-mpăratului Cari în Edom e-ncoronat, Celui ce e-n Moab aflat, Celui care este pe tron Peste copiii lui Amon, La împăratul Tirului Și la cel al Sidonului. Să le trimiți la împărați, Prin slujitorii lor aflați În Iuda, la Ierusalim, Care – după cum bine știm – Aduc din țara lor solia, La împăratul Zedechia.


Pe Egipteni îi pedepsesc Și pe Iudei am să-i lovesc. Îi pedepsesc pe Edomiți, Pe Amoniți, pe Moabiți, Pe toți aceia – din popor – Ce-și rad colțul bărbilor lor Și pe cei care se vădesc Că în pustie locuiesc. Căci neamurile-n lume-aflate Nu au fost împrejur tăiate. Apoi, casa lui Israel, Pot spune că este la fel, Pentru că inima ei – iată – Nu este împrejur tăiată!”


Iată, privesc pe-al vremii drum Și îl zăresc, dar nu acum – Aproape – ci în depărtare. Eu văd, din Iacov, cum răsare O stea ce urcă peste fire. Văd un toiag de cârmuire Care-a ieșit din Israel. Străpunge-va Moabul El, Și îi va prăpădi – să știi – În urmă, pe-ai lui Set copii.


„Noi am văzut că Atarot, Dibonul și Iazerul tot, Nimra, Eleale și Hesbon, Sebam și Nebo și Beon,


Spre munții Abarim, plecară Evrei-apoi și se-așezară Chiar lângă muntele chemat Nebo. De-acolo, au plecat


De Sibma și Chiriatim; Țeret-Hașarul îl găsim Pe muntele ce se ițește Din valea ce îl mărginește;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa