Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 47:6 - Biblia în versuri 2014

6 „Ah! Sabie a Domnului, Capăt când pui măcelului, Ca să te odihnești odată? Întoarce-te, ca așezată Să fii în teacă! Te oprește Și cată de te liniștește!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 „Vai, sabie a Domnului, când te vei liniști? Întoarce-te în teaca ta! Oprește-te și stai liniștită!“

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 „Ah, sabie a lui Iahve, când vei înceta să lovești? Întoarce-te în teaca ta! Oprește-te și stai liniștită!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Vai, sabie a Domnului, până când nu te vei potoli? Intră în teacă, oprește-te și stai liniștită!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Ah! Sabie a Domnului, când te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, oprește-te și fii liniștită! –

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Ah, sabie a Domnului, până când nu vei fi liniștită? Întră în teaca ta, odihnește‐te și fii liniștită.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 47:6
20 Mawu Ofanana  

Ioab a fost, apoi, chemat, De Abner, care-a cuvântat: „Oare, mereu, va sfâșia, Nesățioasă, sabia? De ce nu poți pricepe dar, Că la sfârșit, va fi amar? Când oare, o să încetați, Să-i urmăriți pe-ai voștri frați?”


Domnul i-a zis îngerului, Să-și pună sabia la loc, Adică să și-o vâre-n toc.


O Doamne, Dumnezeul meu, Te scoală-acuma, Te rog eu! Ieși înainte și-mi doboară Vrăjmașii care mă-nconjoară! Cu sabia să îi lovești Și astfel să mă izbăvești!


„Securea, oare, se fălește Față de cel ce se vădește Cum că de ea s-a folosit?” „Sau fierăstrăul s-a mândrit Față de cel ce-l mânuia Și-n stăpânire îl avea?” Parcă nuiaua l-ar mișca Pe cel care o ridica! Parcă toiagul o să zică Căci el e cel ce îl ridică Pe-acela care, e știut, Că nu este, din lemn, făcut!”


„Vai de Asirian – a spus Domnul – „pentru că el e pus A fi nuiaua, mâniei Mele, Și-apoi toiag de urgii grele!


Peste-nălțimile aflate Acuma în pustietate, Pustiitorii lanț se țin Și valuri, valuri – iată-i – vin, Căci țara-ntreagă e mâncată De sabia înfuriată A Domnului, precum Îi place, Și nimeni nu-i lăsat în pace.


Dar până când să jefuiască Țara și să se ofilească Iarba aflată pe câmpie? Căci după cum bine se știe, Mari răutăți sunt săvârșite Și pier, acum, pășuni și vite. Locuitori-au zis astfel: „Sfârșitul, n-o să-l vadă el!” (Când aste vorbe le-au rostit, La Ieremia s-au gândit.)


Asupra lor, am pregătite Nenorociri mari a trimite. Nenorocirile acele, În număr, patru vor fi ele. Îi va ucide sabia, Și câinii îi vor sfâșia; Iar păsările cerului – Cu fiarele pământului – Au să-i mănânce, căci voiesc – În acest fel – să-i nimicesc.


‘Nainte de a fi pornit La drum, Domnul mi-a poruncit: „Le spune, împăraților: „Iată că Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – A glăsuit în acest fel: „Beți și-mbătați-vă! Vărsați, Cădeți și nu vă ridicați Și-ncremeniți când veți vedea În al vost’ mijloc, sabia Pe care o trimit apoi, Să năvălească peste voi!”


Voi vedea steagul fâlfâind Și-am să aud sunetul tare Pe care trâmbița îl are?”


Să fie blestemat cel care Va împlini, cu nebăgare De seamă, lucrul Domnului! Cuvintele blestemului Să îl ajungă pe acel Cari, sabia, de la măcel, Și-o va opri! Netulburat,


Domnul a zis: „Pun sabia Ca împotrivă să le stea Haldeilor, sau celor cari În Babilon sunt cei mai mari Și celor care se vădesc Cum că acolo locuiesc!


Sau de-aș aduce sabia În contra țării ăsteia Și-o pun apoi, să-i nimicească Pe cei ce au s-o locuiască – Și-asemeni fi-vor nimicite Toate cirezile de vite –


Pune-ți în teacă sabia, Pentru că judecata Mea Ți-o fac, unde ai fost făcut, În țara-n care te-ai născut!


„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,


Iisus i-a zis lui Petru-apoi: „Îți pune sabia-napoi, În teacă! Ori crezi că nu vreau, Acest pahar, ca să îl beau, Când Mi-a fost dat de Tatăl Meu? Dar pentru el, venit-am Eu!”


Cele trei cete au făcut, Îndată, tot ce au văzut: În mâna stângă au luat Făcliile și-au apucat – Cu dreapta – trâmbițele-n care Suflat-au cu putere mare. Apoi, așa cum învățară, „Sabia Domnului!”, strigară – Puternic, toți – la un ison, „Și Sabia lui Ghedeon!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa