Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 47:5 - Biblia în versuri 2014

5 În timpul care o să vie, Gaza, pleșuvă, o să fie. Ținutul Ascalonului Și restul din văile lui Are să piară!” „Până când, În a ta piele, ai de gând Ca tăieturi să-ți scrijelești, Ca să se vadă că jelești?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Cei din Gaza se vor rade pe cap, iar Așchelonul va fi redus la tăcere. Rămășiță din câmpie, până când îți vei face singură tăieturi?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Gaza va deveni fără păr și Așchelonul va fi redus la tăcere. Supraviețuitori din câmpie, până când vă veți face singuri tăieturi?»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Vine pleșuvie peste Gáza, Așchelón este redus la tăcere cu restul văilor sale. Până când vă veți face tăieturi?»”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Gaza a ajuns pleșuvă, Ascalonul piere cu rămășița văilor lui! Până când îți vei face tăieturi de jale în piele? –

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Peste Gaza a venit pleșuvia; Ascalonul este stârpit cu rămășița văii lor!… Până când îți vei face tăieturi?

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 47:5
20 Mawu Ofanana  

Și tăieturi și-au făcut ei – Cu săbii – după obicei; Cu sulițe s-au înțepat – Sărind mereu – și au lăsat Ca sângele să-i năpădească Sperând ca Baal să-i răsplătească.


La templu, oamenii se-adună. Către Dibon merg împreună, Sau pe-nălțimi lumea se strânge Și toți încep apoi a plânge. Întreg Moabul se bocește Atuncea, și se tânguiește. Pe Nebo și Medeba, iată, Capete rase doar se-arată Și toate bărbile-s tăiate.


Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta a vorbit:


Și mari și mici, în astă țară, Cu toții trebuie să piară. De-aceea, morții vor fi dați Și n-au să fie îngropați. Nu îi va plânge nimenea Și nimeni nu se va tăia În carne, din pricina lor; Nu va fi nici un muritor Ca să se radă, drept cinstire, Și să-i păstreze-n amintire.


M-am dus apoi – de-asemenea – Și-am străbătut Arabia, De la cel care-a fost aflat În țara Ut, drept împărat, La împărații cei pe care Neamul de Filisteni îi are, La cel ce-n Gaza stăpânea, La cel care împărățea Asupra Ascalonului, Precum și a Ecronului, Până la cei care, de viță, Sunt din Asdod, drept rămășiță.


Optzeci de oameni au venit, Care cu daruri s-au suit, La Casa Domnului. Erau Oameni cari, din Sihem, veneau, Din Silo și de-asemenea Veneau și din Samaria. Ei aveau bărbile tăiate Și purtau straie sfâșiate. Pe piele, tăieturi, aveau, Pe care ei și le făceau. Oameni-aceștia, fiecare, Aduceau daruri de mâncare Și cu tămâie, Domnului, Spre-a le-nchina în fața Lui.


Iată cuvântul cel de sus Care de Domnul a fost spus Și care e o prorocire, Prin Ieremia, cu privire La Filisteni. Aste cuvinte Rostite-au fost, mai înainte Ca Faraon să năvălească În Gaza și s-o nimicească.


Pentru că vine ziua-n care A Filistenilor suflare Are să fie nimicită. În acea zi, va fi stârpită Și lumea care se vădea Precum că ajutor dădea, Fiind în slujba Tirului Și-asemeni a Sidonului. Căci Domnul o să-i nimicească Pe Filisteni și-o să zdrobească Și rămășița cea pe care Ostrovul, zis Caftor, o are.


Rase sunt capetele toate, Iar bărbile au fost tăiate. Coapsele se-nfășoară-n sac. Pe brațe, tăieturi se fac, Care de jale se vădesc.”


De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: A zis: „Mâna am să-Mi întind, Spre Filisteni și-am săi cuprind. Pe Cheretiți, de peste fire, Îi spulber cu desăvârșire Și prăpădesc tot ce-a rămas Pe coasta mări-n acel ceas.


Sacii încing mijlocul lor, Iar groaza ce s-a arătat, Pe-ale lor fețe s-a lăsat. Fețele toate-s chinuite Și cu rușine-acoperite, Iar capetele lor, pletoase, Acum ajuns-au a fi rase.


Nici tăieturi să nu se vadă În carnea voastră încrustate, Pentru vreun mort. Slove săpate, În pielea voastră, nu purtați Căci Eu sunt Domnul – nu uitați!


În cap, preotul să nu-și facă, Nicicând, un loc pleșuv, chiar dacă Are un mort apropiat. De-asemeni, nu-și va fi tăiat Semne, în carne – să se vadă. Nici colțul bărbii, să nu-și radă.


Taieți mândrețea pletelor, Din pricina copiilor Iubiți. Lărgește-ți pleșuvia, Precum un vultur, căci robia, Asupra lor, iată că vine Și îi va depărta de tine!


Ziua și noaptea, alerga Prin cimitir; prin munți striga, Făcându-și tăieturi adânci În colții ascuțiți, de stânci.


„Copii, doar pentru Dumnezeu, Aveți a fi voi toți, mereu. Să nu vă faceți crestături; Nici între ochi, răzuituri – Dacă vă moare cineva – Să nu vă faceți voi, cumva.


Prin luptele pe cari le-a dus, Iuda, pe Gaza, a mai pus Mâna, și pe al ei ținut; În stăpânire-a mai avut – Pân’ la sfârșit – și Ascalonul Cu-al său ținut, și-apoi Ecronul Pe cari l-a stăpânit, la fel, Cu tot ce a ținut de el.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa