Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 47:4 - Biblia în versuri 2014

4 Pentru că vine ziua-n care A Filistenilor suflare Are să fie nimicită. În acea zi, va fi stârpită Și lumea care se vădea Precum că ajutor dădea, Fiind în slujba Tirului Și-asemeni a Sidonului. Căci Domnul o să-i nimicească Pe Filisteni și-o să zdrobească Și rămășița cea pe care Ostrovul, zis Caftor, o are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Căci vine ziua când vor fi nimiciți toți filistenii, când vor fi uciși toți supraviețuitorii care ar putea ajuta Tyrul și Sidonul. Domnul îi va nimici pe filisteni, rămășița insulei Caftor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 pentru că vine ziua când vor fi distruși toți filistenii și când vor fi omorâți toți supraviețuitorii care ar putea ajuta Tirul și Sidonul. Iahve îi va distruge pe filisteni care sunt urmașii celor din insula Caftor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Pentru că vine ziua devastării tuturor filisténilor și a nimicirii Tírului și Sidónului. Fiecare supraviețuitor strigă după ajutor, căci Domnul îi distruge pe filisténi, restul insulei Caftór.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 pentru că vine ziua când vor fi nimiciți toți filistenii și stârpiți toți cei ce slujeau ca ajutoare Tirului și Sidonului. Căci Domnul va nimici pe filisteni, rămășițele ostrovului Caftor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 din pricina zilei care vine să nimicească pe toți filistenii, să stârpească din Tir și din Sidon orice ajutor care rămâne. Căci Domnul va nimici pe filisteni, rămășița ostrovului Caftor.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 47:4
27 Mawu Ofanana  

Din Canaan, au apărut Sidon și Het, și-a mai avut


Veniră-n urmă încă doi: Aceștia fost-au Patrusimi, Urmat de către Casluhimi – Acel din care, negreșit Că Filistenii au ieșit – Iar Caftorimi a-ncheiat Șirul pe care l-au format.


Nu-Și trage mâna, ci mereu, Cei cari mândriei îi slujesc, Sub El se-apleacă. Să-ndrăznesc


Dar Dumnezeu râde de ei Văzând ceea ce plănuiesc.


„Hai spuneți, ce veți face oare, Voi toți, atunci, în ziua-n care Veni-va, ca și un șuvoi, Pedeapsa morții, peste voi?” La cine-oare-o să fugiți Ca ajutor să dobândiți?” „Unde veți pune, la păstrare, A voastră bogăție, mare?”


Gemeți voi porți, înspăimântate! Bocește-te și tu, cetate! Țară a Filistenilor, Cutremură-te! Căci un nor De fum – iată-l – acuma vine, Din miazănoapte, peste tine, Iar șirurile cele-ntinse, Ale vrăjmașului, sunt strânse.”


Când vor vedea ce s-a-ntâmplat, Oameni-aceia au să-și pună Multe-ntrebări și au să spună: „Iată încrederea cea mare, Ce-o avusesem fiecare! Iată ce s-a ales de ea! Credeam că de Asiria, Poate ca să ne izbăvească Și sprijin să ne dăruiască. Dar suntem pe-al robiei drum! Cum oare, vom scăpa, acum?”


Asirianul va cădea, Căci îl ucide sabia, Dar nu sabia omului Va tăbărî asupra lui. De sabie e urmărit Și o să fugă îngrozit. Tinerii lui, aceia cari Se dovedesc războinici tari, Vor fi – atuncea – biruiți Și au să fie înrobiți.


Aceasta-i ziua Domnului! Aceasta e ziua Celui Care e Domnul tuturor Și Dumnezeu al oștilor. Este o zi de răzbunare, Pentru că este vremea-n care El se răzbună pe cei răi Ce se vădesc vrăjmași ai Săi. Carne mănâncă sabia Și sânge, din belșug, bea ea. Bea sângele vrăjmașilor, Pentru că Domnul oștilor Are a face judecată Țării în miazănoapte-aflată, La apa Eufratului, Pe malurile râului. Este o zi deosebită, De judecată rânduită.


Tu, domn al Israelului, Tu care ești nelegiuit, Aproape ești de-a fi lovit De moarte. Iată că acum, O zi sosește: e pe drum, Căci făr’delegea s-a întins Nespus și culmea a atins!”


Printre vedeniile care Se dovedesc înșelătoare Sau prorociile rostite Cari mincinoase sunt vădite, Am să te fac să cazi – să știi – Și printre morți tu ai să fii, Printre cei răi cari sunt ca tine, A căror zi iată că vine, Căci făr’delegea s-a întins Nespus și culmea a atins!


De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: A zis: „Mâna am să-Mi întind, Spre Filisteni și-am săi cuprind. Pe Cheretiți, de peste fire, Îi spulber cu desăvârșire Și prăpădesc tot ce-a rămas Pe coasta mări-n acel ceas.


Atuncea când voi pune foc Egiptului, vor ști – pe loc – Că Eu sunt Domnul și-i zdrobesc Pe toți cei care-l sprijinesc.


Iată că vremea se-mplinește, Iar acea zi, acum, sosește! Să nu se supere cel care Aduce marfă, spre vânzare! Să nu se bucure nici cel Cari cumpăra-va de le el! Căci izbucnește-acum mânia Și se va revărsa urgia, Peste a lor mulțime mare.


Vin zile ale pedepsirii, Vin zile ale răsplătirii: Atuncea, singur, Israel Are să afle dacă cel Căruia drept proroc îi spun, Cu-adevărat este nebun, Sau dacă omul – insuflat – Drept zis-a, ori a aiurat. Din pricina nelegiuirii – Și-asemenea a răzvrătirii – Pe care tu le-ai arătat, Acestea se vor fi-ntâmplat.


„Dar voi – copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are – Nu-Mi sunteți Mie, cum sunt cei Cari fii sunt, Etiopiei?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Pe Israel, nu l-am scos Eu, Din al Egiptului ținut, La fel precum am mai făcut Cu Filistenii din Caftor Și cu al Siriei popor Care fusese-n Chir aflat?”


Căci fi-vor zile de măcel, De răzbunare, iar ce-i scris – Ceea ce prin Scripturi s-a zis – Se va-mplini atunci. De toate


Aviții – cei pe care-i știm Că-n satele ce se aflau Până la Gaza, locuiau – Ajuns-au a fi nimiciți În urmă dar, de Caftoriți – Care sunt fiii lui Caftor – Și-au stat, apoi, în locul lor.)


Preotul Fineas și cei cari, În Israel, erau mai mari Peste o mie, pe Gadiți – De-asemenea pe Rubeniți Și pe cei care, după case, Erau din neamul lui Manase – Cu-atenție i-au ascultat Și mulțumiți s-au arătat Atuncea, de răspunsul lor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa