Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 47:3 - Biblia în versuri 2014

3 De huruitul carelor, De scârțâitul roților, De tropotul cailor care Se-apropie în goană mare. Părinții n-au să mai voiască, Spre-ai lor copii să mai privească, Căci au să fie vlăguite Al lor mâini și ostenite, Încât nu vor mai căuta La ai lor prunci a se uita,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 la sunetul tropăitului copitelor armăsarilor lui, la zgomotul carelor lui și la huruitul roților lui. Părinții nu se vor întoarce după copiii lor, atât de încremenite le vor fi mâinile.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 când vor auzi tropăitului copitelor armăsarilor care vin în forță și când se va auzi zgomotul carelor dușmanilor și al huruitului roților lor. Părinții nu se vor întoarce după copiii lor; iar mâinile lor vor fi incapabile să ofere ajutor –

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 de tropăitul copitelor [cailor] celor puternici ai lui, de cutremuratul carelor sale, de zarva roților lui. Părinții nu se vor întoarce către fii din cauza slăbiciunii mâinilor lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de huruitul carelor lui și de scârțâitul roților; părinții nu se mai întorc spre copiii lor, atât le sunt de slăbite mâinile,

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 de tropăitul copitelor celor puternici ai săi, de uruitul carelor sale, de scârțâitul roților sale. Părinții nu se vor uita înapoi după copiii lor de slăbiciunea mâinilor,

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 47:3
14 Mawu Ofanana  

Țin arcurile încordate, Gata de luptă așezate. Săgețile ce sunt zvârlite Au vârfurile ascuțite. Precum e cremenea de tare, Așa-s copitele pe care Le au ai lor cai. Apoi – iată – Roțile carelor se-arată La fel precum o vijelie, Căci drept vârtejuri par să fie.


Vă ridicați voi, cai și cară, Și-n iureș năvăliți în țară! Iasă vitejii ce-i avea Putul și Etiopia, Aceia care dovedesc Că scutul bine-l mânuiesc! Iasă arcașii încercați, Arcașii ce-s în Lud aflați!


Sulițe au oameni-acei Și arcul îl mânuiesc ei. Lipsiți de milă se vădesc Și-asemenea mării mugesc. Pe caii lor, ei vin grăbiți, Gata de luptă pregătiți. Iată dar, ceea ce te-așteaptă: Ei, împotriva ta, se-ndreaptă, Fiică a Babilonului! Scăpare, pentru tine, nu-i!


„Doar sforăitul cailor Se-aude amenințător, De către Dan și ne-ncetat Răsună al lor nechezat. Întreaga țară se arată De spaimă-a fi cutremurată. Iată că vin aceia care, Țara o-nghit cu tot ce are. Cetățile le înghițesc, Cu toți cei ce le locuiesc.”


Ei, împotriva ta, vin toți, Cu arme, care și cu roți Și cu mulțime de popoare, Cu scut, cu coifuri lucitoare Și paveze. Încredințată Le este a ta judecată, Iar a lor lege o vor ține Când te vor judeca pe tine.


Pe ulițe se-arată care Și duruie-nspăimântătoare. Peste piețe năvălesc În iureș și se-ngrămădesc, Iar la vedere par făclii, Fugind ca fulgerele vii…


Cum e un iaz plin – bunăoară – Ninive-a fost, odinioară… Dar iată-i, fug!… „Stați! Nu fugiți! Din goana voastră, vă opriți!… Dar nimeni dintre ei, apoi, Nu se întoarce, înapoi…”


Ele păreau împlătoșate, De parcă-n fier sunt îmbrăcate. Un zgomot mare răspândeau Aripile – pe când zburau – Cum sună carele acele Ce înhămate au la ele, Mulți cai, și-n iureș avântate, Au fost, în luptă, aruncate.


Crunt, ale cailor copite Au răsunat, fiind stârnite De goana călăreților Și strigătul oștenilor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa