Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 46:22 - Biblia în versuri 2014

22 Glasu-i abia e auzit, Asemeni unui fâșâit Al șarpelui! Ei se-narmează Și cu topoare-naintează, Ca o oștire-n contra lui, Asemeni tăietorului Cari în pădure a intrat Și-n urmă, lemne a tăiat.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Glasul lui este ca al unui șarpe care se târăște, căci ei înaintează cu o armată. Ei vin împotriva lui cu topoare, ca niște tăietori de lemne.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Egiptul va sâsâi ca un șarpe care fuge – pentru că îl urmărește armata dușmană. Luptătorii ei vin împotriva lui cu topoare, ca niște tăietori de lemne.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Glasul său vine ca un șarpe, ei merg ca o armată, vin împotriva ei cu securi ca tăietorii de lemne.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 I se aude glasul ca fâșâitul unui șarpe! Căci ei înaintează cu o oștire și vin cu topoare împotriva lui, ca niște tăietori de lemne.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Vuietul său va merge ca un șarpe; căci vor merge cu o oaste și vor veni cu securi împotriva lui, ca tăietorii de lemne.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 46:22
13 Mawu Ofanana  

Erau asemenea celor Cari se reped cu un topor, Să taie o pădure deasă Și de nimica nu le pasă.


„Securea, oare, se fălește Față de cel ce se vădește Cum că de ea s-a folosit?” „Sau fierăstrăul s-a mândrit Față de cel ce-l mânuia Și-n stăpânire îl avea?” Parcă nuiaua l-ar mișca Pe cel care o ridica! Parcă toiagul o să zică Căci el e cel ce îl ridică Pe-acela care, e știut, Că nu este, din lemn, făcut!”


Cedrii cei mândri și frumoși, Alăturea de chiparoși – În al Libanului ținut – Se bucură că ai căzut, Zicând: „Nu mai e nimenea Care să vină și să vrea Ca să ne taie! A căzut Cel care, să ne taie-a vrut!”


Atunci ai să te pomenești Că din țărână-ai să vorbești. Cuvintele-ți, cu greu șoptite, Abia de fi-vor auzite, Căci din pământ, în acel ceas, Are să iasă al tău glas, Fiind ca al nălucilor; Iar murmurul cuvintelor Ce din țărână sunt șoptite, Abia de fi-vor auzite.


Prin soli, pe care i-ai trimis, Tu L-ai batjocorit și-ai zis: „Doar cu mulțimea carelor Avute de al meu popor, Urc coastele Libanului. Cei mai înalți cedrii ai lui – Precum și mândri chiparoși, Cari se vădesc cei mai frumoși – Am să îi tai. Pe creasta lui, Unde e a Libanului Pădure, ca și o grădină – Care de poame este plină – Eu voi pătrunde, negreșit.


Iată că simbriașii Lui – Adică ai Egiptului – Sunt ca vițeii îngrășați Și-n al lui mijloc sunt aflați. Dar ei dau dosul, lasă tot Și fug, pentru că nu mai pot, În nici un fel, piept a mai ține. Asupra lor, iată că vine Ceasul și clipa pedepsirii, Căci zi e, a nenorocire!


„Tăiați pădurea cea bogată, Cari fără capăt se arată!” – A strigat Domnul. „Căci în ea, Copacii sunt asemenea Lăcustelor aflate-n zbor. Ba încă, văd numărul lor Că e mai mare, iar pe toți, De vrei să-i numeri, n-ai să poți!


De-aceea plâng necontenit, Bocesc și umblu dezbrăcat, Desculț, strigând încrâncenat, Asemenea șacalului Și gem, asemeni struțului.


Și neamurile vor vedea Aceste lucruri minunate Și au să fie rușinate, Cu toată marea lor putere. Au să rămână în tăcere, Cu mâinile la gură duse Și peste ea pecete puse, Și cu urechile-astupate.


Tu chiparosule-ai văzut Precum că cedrul a căzut Și la pământ au fost trântiți Cei falnici, fiind nimiciți. Te vaietă, căci ai văzut Tot ceea ce s-a petrecut! De-asemenea, vă văietați Și voi, stejari ce vă aflați În al Basanului ținut Pentru că și voi ați văzut Cum nimicită a ajuns Pădurea cea de nepătruns!


Poporul tot s-a învoit Cu felu-n care au vorbit Și a strigat: „Vrem să trăiască!” Au început să-i folosească Apoi, la muncă. Treaba lor Era tăiatul lemnelor Și scosul apei, ne-ncetat. În felu-acesta au lucrat Și au trudit cu mic cu mare, Pentru întreaga adunare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa