Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 46:18 - Biblia în versuri 2014

18 „Pe viața Mea!” – a cuvântat Cel care este Împărat, Acela care, după Nume, Drept Domn al oștilor e-n lume – „Ca și Taboru-n munți aflat, Ca și Carmelul înspumat Care înaintează-n mare, La fel atuncea va apare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

18 „Viu sunt Eu, zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oștirilor, că va veni unul care este ca Taborul printre munți, asemenea Carmelului deasupra mării.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Regele al cărui nume este Iahve, Dumnezeul Armatelor, zice: „Cât de adevărat este faptul că Eu sunt viu, atât de reală este venirea unuia care se aseamănă cu munții Taborului și cu aceia ai Carmelului (ridicați) deasupra mării.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Viu sunt eu – oracolul regelui, al cărui nume este Domnul Sabaót – el vine cum e Tábor între munți și Carmél, lângă mare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Pe viața Mea”, zice Împăratul al cărui Nume este Domnul oștirilor, „ca Taborul printre munți, cum înaintează Carmelul în mare, așa va veni.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Viu sunt eu, zice Împăratul al cărui nume este Domnul oștirilor, ca Taborul între munți și Carmelul lângă mare, așa va veni.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 46:18
20 Mawu Ofanana  

Tu, miazăzi, ai rânduit Și miazănoapte-ai întocmit. De al Tău Nume minunat, Taborul tot s-a bucurat. S-a bucurat, apoi, la fel, Hermonu-alăturea de el.


„Al nostru Răscumpărător Se cheamă Domnul oștilor. Apoi, Sfântul lui Israel Mai e numit, în lume, El.”


De la cetatea sfântă, ei, Numele-și trag. Oameni-acei Se bizuiesc pe Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Iar Numele-I răsunător Este de Domn al oștilor.


Dar Domnul este Dumnezeu, Căci El este Cel viu, mereu. El este Cel adevărat Și este veșnic Împărat. Dacă Se mânie Preasfântul, Va tremura întreg pământul Și neamurile au să fie Lovite de a Lui urgie, Iar pe pământ nici un om nu-i, Să sufere urgia Lui.”


Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”


„Nimicitoru-naintează, Așa precum norii brăzdează Cerul întreg. Carele lui, Asemeni sunt vârtejului, Iar caii săi mai ușori sânt, Decât sunt vulturii, în vânt!” „O, vai are a fi de noi, Căci suntem prăpădiți apoi!”


Leul se-aruncă-nfuriat, Din tufa-n care s-a aflat; Nimicitorul a pornit, Iar locul și l-a părăsit Căci vine ca să te lovească Și țara să ți-o pustiască. Cetățile sunt nimicite Și nu vor mai fi locuite.


Deci după ce ați împlinit Ceea ce ați făgăduit, E timpul ca voi, cei aflați La Egipteni, să ascultați Cuvântul Domnului și-astfel Știință să aveți de El: „Iată că Domnul Dumnezeu Spusese: „Pe Numele Meu Vă jur acum, că niciodat’ Numele-Mi nu va fi chemat De oamenii lui Iuda care Sunt în Egipt. Nimeni nu are Să zică: „Viu este, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!”


Moabu-i nimicit acum Iar ale lui cetăți sunt fum. Întreaga-i tinerime, iată, S-a prăbușit înjunghiată, Așa precum a cuvântat Cel care este Împărat Iar Numele-I nepieritor Este de „Domn al oștilor”.”


Atuncea, orice om se vede Cât e de prost și poate crede Precum că și știința lui Este asemeni omului. Cel ce e argintar, la fel, Rămâne rușinat și el, De chipurile lui cioplite Cari de suflere sunt lipsite. Căci idolii lor nu sunt buni, Ci se vădesc numai minciuni!


Iată dar, ce a cuvântat Acela care-i Împărat, Acela care are Nume De Domn al oștilor: „Anume Am să-i îmbăt pe cei deștepți Care sunt ai lui înțelepți. Am să-i îmbăt și pe cei cari Sunt voievozii lui cei mari, Pe cei ce sunt cârmuitori, Pe toți vitejii luptători, Pe căpeteniile lui Ce sunt capi ai poporului. Vor adormi pentru vecie Și nicicând treji n-au să mai fie.”


Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”


„Nici gând! Să fie blestemat Acela ce s-a arătat Înșelător, acela care – Deși în a lui turmă are Vite de parte bărbătească – Drept jertfă o să-I dăruiască Lui Dumnezeu, vita pe care O știe că beteșug are. Eu sunt un mare Împărat. Numele Meu e-nfricoșat Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


Pământu-I este așternut Picioarelor. Mă ascultați: Nu este bine să jurați Nici măcar pe Ierusalim, Căci e cetatea-n care știm Că este marele-mpărat.


A Celui care, Împărat, E, peste veșnicii, aflat, A Celui, de la început, Nemuritor și nevăzut, A Celui care e, mereu, Singurul nostru Dumnezeu, Să fie salva și, din plin, Cinste să aibă El! Amin.


Unul, la Chedeș, a domnit; Altu-n Iocneam a-mpărățit; Unu-n Carmel ocârmuia;


Pe la Tabor îl mai găsim, La Șahațima și-n sfârșit, Pe la Bet-Șemeș a ieșit, Iar apele Iordanului S-au așezat în calea lui. Deci șaisprezece-au fost de toate, Cetățile, cu-ale lor sate.


În grabă, oameni au venit Și pe Sisera l-au vestit Cum că Barac – acela care Pe-Abinoam, tată, îl are – S-a îndreptat, cu oastea lui, Spre muntele Taborului.


După Barac – acela care Pe-Abinoam, tată, îl are, Iar locu-n care a trăit, Chedeș-Neftali e numit – Debora-n grabă a trimis, Pe niște slugi și-apoi i-a zis: „Ascultă ce a poruncit Domnul, atunci când mi-a vorbit: „Du-te spre vârful muntelui Cari este al Taborului Și ia cu tine zece mii, Dintre ai lui Neftali fii Și dintre ai lui Zabulon.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa