Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 45:5 - Biblia în versuri 2014

5 Însă, ce faci tu, bunăoară? Umbli doar după lucruri cari Se-arată precum că sunt mari? Uită de lucrurile-acele Și nu mai umbla după ele! Căci iată, peste toată firea, Aduce-voi nenorocirea. Făpturile nu vor putea Să se ferească-atunci, de ea. Dar ție, pradă de război, Chiar viața ta ți-o dau apoi, În toate locurile-n care Te va purta a ta cărare.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Iar tu cauți pentru tine lucruri mari? Nu le căuta, căci voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul. Ție, însă, îți voi da ca pradă propria ta viață, oriunde vei merge’»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Iar tu cauți pentru tine lucruri mari?! Nu le căuta, pentru că voi aduce dezastrul peste orice ființă. Acesta este mesajul lui Iahve. Dar ție îți voi da ca pradă de război propria ta viață – oriunde vei merge.’»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Tu cauți lucruri mari? Nu căuta, căci, iată, eu fac să vină răul peste toată făptura – oracolul Domnului –, dar ție îți dau sufletul ca pe o pradă în toate locurile unde vei merge› »”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Și tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea peste orice făptură», zice Domnul, «dar ție îți voi da ca pradă de război viața ta în toate locurile unde vei merge.»’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și cauți tu oare pentru tine lucruri mari? Nu le căuta! Căci, iată, voi aduce rău peste toată carnea, zice Domnul, dar ție îți voi da viața ta ca pradă, în toate locurile unde vei merge.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 45:5
19 Mawu Ofanana  

Domnul, spre el, când a privit, Nici o făptură n-a găsit, Să fie fără de păcat.


A glăsuit în acest fel: „O inimă, tu Mi-ai cerut, Dar iată, pentru că n-ai vrut Nici viață lungă și nici bani, Nici moarte pentru-ai tăi dușmani,


Un lucru numai, îmi doresc: Ajută-mă să dobândesc O inimă mai pricepută, Prin care poate fi făcută O judecată, în popor, În pricinile tuturor. O inimă, vrea robul Tău, Ca astfel, binele, de rău, Să poată să-l deosebească Și-al Tău popor, să-l cârmuiască!”


N-a fost cu tine?” – a-ntrebat Prorocu-atuncea, supărat. „E timpul ca argint să iei?” – Mai întrebase Elisei. „E timp să iei măslini și oi, Sau robi și roabe, vii sau boi, Ori straie? Toate sunt în van,


Eu n-am o inimă-ngâmfată, Nici – de trufie – încărcată Nu mi-e privirea. Domnul meu – Iată – un simplu om sunt eu. Nu mă ocup de lucruri cari Sunt prea înalte și prea mari.


Ale Lui judecăți, cu foc, Domnul le va-mplini, pe loc, Iar a Lui sabie-i lovește Pe cei pe care-i pedepsește, Căci cei uciși de-a Lui mânie, În mare număr, au să fie.


Aceia cari vor rămânea Să stea-n cetate mai departe, De moarte au să aibă parte. Îi va ucide sabia Sau ciuma și cu foametea. Cei care pleacă, bunăoară, La oștile ce vă-nconjoară – Cari sunt ale Haldeilor – Și au să se predeie lor, În gheara morții n-au să cadă, Căci ei vor dobândi, drept pradă, Chiar viața, căci în ăst fel, iată, Aceasta le va fi cruțată.


Iată cum a vorbit Acel Care e Domn în Israel Și Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are: „Acest potir care e plin Cu al mâniei Mele vin, Să-l iei acum, din mâna Mea Și să îl dai, apoi, să-l bea Acelor neamuri anumite, La care Eu te voi trimite.


Vor bea și-au să se amețească. Nebuni au să se dovedească, Atuncea când ei vor vedea, În al lor mijloc, sabia Ce-am s-o trimit să îi lovească Și astfel să îi pedepsească!”


Le-am mai vorbit celor aflați În miazănoapte împărați, Atât celor din depărtare Și-asemenea și celor care În fruntea țărilor erau Și cari aproape se aflau. Am fost la toți cei care sânt Drept împărați pe-acest pământ, Precum și la acela care Fusese, în Șeșac, mai mare.


La marginea pământului, Are-a ajunge glasul Lui, Căci neamurile-n lume-aflate, Atunci, de El vor fi certate. Când ziua ‘ceea se arată, Domnul va face judecată Făpturilor de pe pământ. Atuncea, cei care răi sânt, Vor cădea pradă sabiei, Trecând prin ascuțișul ei.”


„Domnul a zis: „Să știți dar voi, Că peste toți cei care-apoi Vor rămânea-n astă cetate, Moartea – curând – se va abate. Îi va ucide sabia, Cu ciuma și cu foametea. Dar să mai știți voi că toți cei Ce se vor duce la Haldei, În gheara morții n-au să cadă, Căci viața va fi a lor pradă.”


Te voi scăpa și vei vedea Că nu te-ajunge sabia, Iar viața îți va fi, apoi, Drept a ta pradă de război, Pentru că iată, am văzut, Că-n Mine tu te-ai încrezut.” Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.


De-aceea, Domnu-a cuvântat: „Stați, până Mă voi fi sculat La pradă, căci am să adun Neamuri, când la un loc Eu pun, Apoi, împărățiile! Am să revărs urgiile Ce sunt ale mâniei Mele, În vremea ‘ceea, peste ele. Țara-nghițită o să fie De al Meu foc de gelozie.”


Un lucru, să mai țineți minte: S-aveți aceleași simțăminte, Unii față de alții. Stați, Doar în smerenie. Nu umblați După un lucru socotit Înalt, ci stați la cel smerit. Să căutați a fi deștepți: Nu vă dați, singuri, înțelepți.”


Banii, nicicând, să nu-i iubiți, Ci vreau ca să vă mulțumiți Cu ce aveți, căci El a zis – Iar în Scripturi se află scris – Că „Nicicând, n-am să te las Eu, Ci te voi însoți, mereu. În nici un chip, nu șovăiesc, Și n-am ca să te părăsesc”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa