Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 45:3 - Biblia în versuri 2014

3 „Iată că Eu văzut-am bine Că tu ai tot zis: „Vai de mine, Căci Domnul pus-a întristare, Peste durerea mea cea mare! Suspinele mă ostenesc, Iar tihna nu mi-o mai găsesc!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 «Tu zici: ‘Vai de mine! Domnul a adăugat întristare la durerea mea. Sunt sleit din cauza suspinelor și nu găsesc odihnă’».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 «Tu zici: ‘Vai de mine! Iahve a adăugat (un nou) necaz la durerea mea. Sunt epuizat din cauza oftărilor; și nu găsesc odihnă.’

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Tu zici: «Vai de mine! Domnul adaugă tristețe la durerea mea; eu mă chinui în suspinul meu și odihnă nu găsesc».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 ‘Tu zici: «Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând și nu găsesc odihnă!»’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Tu ai zis: Vai de mine! Căci Domnul a adăugat întristare la durerea mea; am ostenit de suspinarea mea și nu aflu odihnă.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 45:3
28 Mawu Ofanana  

Și-acuma vă voi da o știre: Aflați că tot o răzvrătire, Mi-e plângerea. Dar suferința Îmi zguduie adânc ființa Și îmi oprește-n gât suspinul, Mărindu-mi astfel, mai mult chinul.


Vai mie, căci eu locuiesc Chiar la Meșec și viețuiesc Acolo-n corturile lui, Ce sunt ale Chedarului!


O! De n-aș fi încredințat Că voi putea vedea, odat’, Toată-ndurarea Domnului – Precum și bunătatea Lui – Chiar pe pământul celor vii!…


Un val, alt val aduce-n cale, La vuietul apelor Tale. Talazurile de la Tine, Toate trecut-au peste mine.


De gemete, mă simt secat Și nu mai pot! Să plâng îmi vine! Tot așternutul mi-e udat, Căci nopțile-s de lacrimi pline.


Chipul mi-e supt și-mbătrânesc De-atât de multă întristare, Din pricină că mă simțesc Că-s prigonit fără-ncetare.


Nu pot să strig, căci nu mă ține Gâtlejul cari mi s-a uscat. Privirea mi s-a-negurat, Iar ochii mei, iată-s topiți De când spre cer sunt pironiți În disperarea-n care eu Privesc spre Dumnezeul meu.


Dacă-n necaz ai să slăbești, Putere mică dovedești.


„Așa vorbește Domnul – Cel Ce-i Dumnezeu în Israel – Despre Baruc, acela care, Pe Neriia, părinte-l are:


„Durerea, vreau să mi-o alin, Dar inima-mi geme de chin.


O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!


Un foc a azvârlit, de sus, Pe care-n oase mi l-a pus. Sub pași, un laț, mi-a-ntins apoi, Făcându-mă să dau ‘napoi. Cu pustiire m-a lovit Iar lâncezeala m-a sleit, În toate zilele. A-ntins


Adună răutatea lor, În fața Ta și, tuturor, Fă-le la fel, cum am văzut Că mie însumi mi-ai făcut, Pentru că am păcătuit Și făr’delegi am săvârșit! Iată, suspinurile mele Multe se-arată-a fi și grele. Inima mea s-a-mbolnăvit, De tot ceea ce-a suferit.”


Dacă pe cineva mâhnește, În urmă iar îi dăruiește – În bunătatea Lui cea mare – Nemărginita-I îndurare.


„Deci, dacă slujba căpătată, După-ndurarea arătată Nouă, acuma, o avem, De oboseală, nu cădem.


„De-aceea, fără îndoială, Noi nu cădem de oboseală. Chiar dacă omul exterior Se trece-ncet, cel interior, Din zi în zi, se înnoiește Și, tot mai tare, se vădește.


Să nu cumva să obosim, Când, binele, îl împlinim; Căci va veni vremea, apoi, În care, secera-vom noi, Doar dacă – fără îndoială – Nu vom cădea, de oboseală.


Voi – fraților – nu osteniți, Când, binele, îl săvârșiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa