9 Nu cumva, ați uitat voi, oare, Nelegiuirile pe care Părinții voștri le-au făcut, Sau cei pe care i-a avut Țara lui Iuda, împărați, Cu toți ai lor apropiați, Cu fiii și soațele lor Și cu întregul lor popor? Nu cumva ați uitat voi, oare, Nelegiuirile pe care Chiar voi, cu toții, le-ați făcut Cu soațele ce le-ați avut, Pe ulițele ce străbat Ierusalimu-n lung și-n lat Și în cetățile pe care Țara lui Iuda le mai are?
9 Ați uitat relele strămoșilor voștri, relele regilor și ale reginelor lui Iuda și relele pe care le-ați comis voi și soțiile voastre, în țara lui Iuda și pe străzile Ierusalimului?
9 Ați uitat faptele rele ale strămoșilor voștri, pe cele ale regilor, pe ale reginelor din teritoriul numit Iuda și pe cele comise de voi și de soțiile voastre în teritoriul numit Iuda și pe străzile Ierusalimului?
9 Ați uitat de răutățile părinților voștri, de răutățile regilor lui Iúda, de răutățile femeilor lor, de răutățile voastre, de răutățile femeilor voastre care au fost făcute în țara lui Iúda și pe străzile Ierusalímului.
9 Ați uitat nelegiuirile părinților voștri, nelegiuirile împăraților lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre și nelegiuirile nevestelor voastre săvârșite în țara lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului?
9 Oare ați uitat răutățile părinților voștri și răutatea împăraților lui Iuda și răutatea nevestelor lor și răutatea voastră și răutatea nevestelor voastre, pe care au făcut‐o în țara lui Iuda și în ulițele Ierusalimului?
Credeți că Domnul, mai apoi, Nu Și-a adus aminte, oare, De toate jertfele pe care – Precum ați spus – le-ați dăruit? Credeți că nu Și-a amintit Și de tămâia cea pe care Ați ars-o, fără încetare, Pe ulițele ce le știm Că fost-au în Ierusalim, Sau în cetățile aflate În toată țara răsfirate? Nu Și-a adus aminte, oare, De jertfele cele pe care Le-au dat ai voștri împărați, Sau cei care erau aflați Drept căpetenii în popor, Precum și toți supușii lor?
Iar după tot ce ați făcut, Vă-nfățișați la Casa Mea, În locul unde, peste ea, Este chemat Numele Meu. Veniți și spuneți, tot mereu, „Iată că suntem izbăviți!”, Ca iarăși să păcătuiți, Căci alte urâciuni, apoi, Veți merge ca să faceți voi!”
Să nu uiți cum ai ațâțat, Mereu, a Domnului mânie, Atunci când fost-ai în pustie. De când Egiptu-ai părăsit Și pân’ acum, tot răzvrătit Ai fost, în contra Domnului.