Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 44:5 - Biblia în versuri 2014

5 Ei, însă, nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat, Să se întoarcă înapoi Din răutatea lor, apoi, Căci ne-ncetat adus-au ei, Tămâie, altor dumnezei.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 ei nu M-au ascultat și nu și-au plecat urechea la cuvintele Mele. Nu s-au întors de la răutatea lor și n-au încetat să ardă tămâie altor dumnezei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 ei nu M-au ascultat ci au ignorat ce le-am spus. Nu s-au întors de la răutatea lor și nu au încetat să ardă tămâie altor (dumne)zei.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Dar ei nu au vrut să asculte și nu și-au plecat urechea; nu s-au întors de la răutatea lor ca să nu ardă tămâie altor dumnezei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Dar ei n-au vrut s-asculte, n-au luat aminte, nu s-au întors de la răutatea lor și n-au încetat să aducă tămâie altor dumnezei.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Dar n‐au ascultat, nici nu și‐au plecat urechea, ca să se întoarcă de la răutatea lor ca să nu ardă tămâie altor dumnezei.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 44:5
18 Mawu Ofanana  

Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.


Totuși, mulți ani Tu i-ai răbdat Și multe înștiințări le-ai dat, Prin Duhul și prorocii Tăi. Dar ei, cu toți, s-au vădit răi Și n-au vrut ca să ia aminte La sfintele Tale cuvinte. Atunci, ai dat al lor popor, În mâinile vrăjmașilor. Neamuri străine au venit Și peste el a stăpânit.


O! De ai fi luat aminte La ce ți-am spus mai dinainte, La ceea ce ți-am poruncit. Atunci, pacea ți-ar fi venit Precum un râu îmbelșugat, Căci fericire ți-aș fi dat, Asemeni valurilor mării, Și-asupra ta și-asupra țării.


Știind că tu ești împietrit, Că ai grumazul întărit – Ca fierul – și de bună seamă, Îți este fruntea de aramă,


Nestingheriți și-au urmat firea Și-au mers după nelegiuirea Celor dintâi părinți ai lor, Cari s-au vădit un rău popor, Căci nicidecum n-au ascultat Ce le-am spus Eu, ci au umblat, Mereu, după alți dumnezei Care erau străini de ei. Casa lui Iuda și la fel Familia lui Israel Călcat-au legământul Meu, Pe care îl făcusem Eu Cu-ai lor părinți, când au trăit.”


Câte cetăți, azi, Iuda are, Atât de mulți sunt și cei care Se cheamă dumnezei și sânt În Iuda, pe al său pământ. Sunt în Ierusalim altare, Atâtea câte uliți are Și toate fost-au ridicate, La idoli spre a fi-nchinate, Să poată lumea să se ducă, Tămâie, Baalilor, s-aducă.”


Căci Domnul oștii te-a sădit Și tot El cheamă, negreșit, Nenorocirea care vine Și se abate peste tine, Din pricina răului cel Din Iuda și din Israel. Căci Baalilor le-ai dat tămâie Și ai stârnit a Mea mânie.”


„Ei, însă, nu M-au ascultat, Ci fiecare a urmat Numai îndemnurile-acele Născute-n inimile rele. De-aceea, Eu am împlinit Cuvântul ce a fost rostit Prin legământ, asupra lor, Căci n-a voit acest popor Să împlinească ce-am vorbit, Păzind ceea ce-am poruncit.”


Poporu-acesta, negreșit, Drept un neam rău s-a dovedit. Ei nu urmează-al Meu cuvânt, Ci doar pornirile ce sânt În ale lor inimi, căci ei Umblă după alți dumnezei. De-aceea ei – într-un târziu – Ajunge-vor ca acest brâu, Care – după cum vezi – îți zic Că nu mai e bun de nimic!


Casele împăratului Și-ale Ierusalimului Au să ajungă necurate, Ca și Tofetul. În cetate, Aceeași soartă vor avea Și cele-n cari se aducea – Pe-acoperișurile lor – Tămâie-n cinstea Baalilor Precum și-n cinstea cerului Și-a-ntregii oști ce este-a lui, Sau se turna câte-o măsură Din jertfa pentru băutură, Spre a cinsti alți dumnezei, Străini de oamenii acei.”


În ăst fel, Iohanan – cel care, Pe Careah, părinte-l are – Cu căpeteniile cari Peste oșteni au fost mai mari Și cu acel întreg popor N-au ascultat de Domnul lor Care le poruncise iară, Să stea în a lui Iuda țară.


Ei, însă, nu M-au ascultat. Mereu, urechea și-au plecat Numai la sfaturile-acele Ieșite doar din inimi rele. N-au mai mers drept, ci înapoi, Ajuns-au de au dat apoi.


De-ai Tăi proroci, n-am ascultat Când au venit și-au cuvântat În al Tău Nume, celor cari Peste popor erau mai mari – Adică împăraților, Precum și căpitanilor Și-asemeni și celor pe care, Al nostru neam, părinți, îi are. N-am ascultat când – negreșit – Prorocii, nouă, ne-au vorbit.


Cu cât prorocii îi chemau, Cu-atât mai mult se depărtau. Tămâie-au dus idolilor Și au dat jertfe Baalilor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa