Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 44:3 - Biblia în versuri 2014

3 Totul – să știți – s-a petrecut Din pricină că am văzut Cu câtă răutate mare, Mereu, cătat-a fiecare, Mânia ca să Mi-o stârnească Atunci când vrut-au să slujească În fața altor dumnezei Care erau străini de ei, Pe care nu i-ați cunoscut Și-ai voști’ părinți nu i-au știut. În fața ăstor dumnezei, Tămâie-au dus și au ars ei.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 din cauza răutății lor, cu care M-au provocat la mânie, ducându-se să ardă tămâie și să slujească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici strămoșii voștri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 din cauza răutății lor. Ei Mi-au provocat mânia ducându-se să ardă tămâie și să slujească altor (dumne)zei pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici strămoșii voștri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 [Aceasta] este din cauza răutății lor pe care au făcut-o ca să mă mânie, mergând să ardă tămâie și să slujească altor dumnezei pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi și nici părinții voștri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 din pricina răutății cu care au lucrat, ca să Mă mânie, ducându-se să tămâieze și să slujească altor dumnezei, care nu erau cunoscuți nici de ei, nici de voi, nici de părinții voștri.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 pentru răutatea lor pe care au făcut‐o, întărâtându‐mă, ducându‐se să ardă tămâie și să slujească altor dumnezei pe care nu i‐au cunoscut, nici ei, nici voi, nici părinții voștri.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 44:3
30 Mawu Ofanana  

În tot ce ni s-a întâmplat, Tu ai fost drept și credincios, Iar noi răi fost-am, ne-ndoios.


Ierusalimul s-a stricat Și-acuma este clătinat. Cu Iuda s-a-ntâmplat la fel, Căci clătinat este și el. Faptele lor necugetate Se dovedesc a fi-ndreptate Doar împotriva Domnului, Să-nfrunte măreția Lui.


Căci Domnul oștii te-a sădit Și tot El cheamă, negreșit, Nenorocirea care vine Și se abate peste tine, Din pricina răului cel Din Iuda și din Israel. Căci Baalilor le-ai dat tămâie Și ai stârnit a Mea mânie.”


„Când te vei duce ca să spui Aceste vești poporului, Toți te vor întreba, mirați: „De ce suntem amenințați Cu astfel de nenorocire, Care se-abate peste fire? Ce am făcut? Cu ce-am greșit? Sau ce păcate-am săvârșit În contra Celui cari, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu?”


Atuncea li se va răspunde Și-o frică mare-i va pătrunde: „Să știți că Domnul i-a făcut Cetății, ceea ce-ați văzut, Pentru că ea s-a depărtat De Dumnezeu și a uitat Porunca Domnului Cel Sfânt, Precum și al Său legământ! Idoli străini și-a căutat, În fața căror s-a-nchinat!”


Acestea se vor fi-ntâmplat, Pentru că nu M-au ascultat, Chiar dacă am trimis la ei Pe-ai Mei proroci, pe robii Mei.”


Căci ai lui Israel copii, Precum și ai lui Iuda fii, Din tinerețe au făcut Doar lucruri ce nu Mi-au plăcut. Iată, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are, M-au mâniat – prin ce-am văzut Că ale lor mâini au făcut.


Tocmai pentru tămâia care Arsă a fost, de fiecare, Pentru că ați păcătuit Și pentru că nu ați voit S-ascultați glasul Domnului Și să vegheați la legea Lui Și la poruncile lăsate Vouă pentru a fi urmate, Să știți că a venit, apoi, Nenorocirea peste voi, Așa cum bine voi puteți, În astă zi, ca să vedeți.”


De ce, prin ceea ce lucrați, Necontenit Mă mâniați, Jertfind tămâie pentru cei Cari în Egipt sunt dumnezei? De ce, de ei v-ați alipit, Căutând loc de locuit – Vremelnic – în această țară? Semn de blestem și de ocară, Pe-ntreg pământul, vreți să fiți Și să ajungeți nimiciți?


Dacă atunci veți fi mirați Și dacă o să întrebați: „De ce ne face Dumnezeu, Lucrul acesta, tot mereu?”, Le voi răspunde: „Negreșit, După cum voi M-ați părăsit – Ca să slujiți alți dumnezei Și să vă închinați la ei – Am să vă las și Eu, să fiți, În altă țară, înrobiți Și să slujiți străinilor!”


„Și-atunci, să nu îi pedepsesc, Când aste rele făptuiesc?” – A-ntrebat Domnul. „Pot să spun Că n-am, pe ei, să Mă răzbun?


Domnul, apoi, a întrebat: „Pe Mine, ei M-au mâniat? Nu pe ei înșiși, ci pe Mine? Și nu spre marea lor rușine?”


Ierusalimul – negreșit – Un greu păcat a săvârșit! De-aceea a ajuns astfel, Iar azi, o scârbă este el. Aceia care se vădeau Că mai ‘nainte-l prețuiau, Acuma îl disprețuiesc, Căci goliciunea i-o zăresc. El însuși vede, se-ntristează, Se-ntoarce, iar apoi oftează.


Faptul acest e rodul lor – A tuturor păcatelor – Făcute de ai săi preoți, Precum și de prorocii toți, Pentru că-n el, ei au vărsat Sângele cel nevinovat!


„Nelegiuirea cea pe care Iuda și Israel o are” – Îmi zise Domnul – „negreșit, Peste măsură s-a-nmulțit! Omorurile – am văzut – Precum că țara au umplut. Și-am mai văzut că în cetate Se află numai nedreptate. Ei fac așa, pentru că zic Că „Domnul nu vede nimic, Fiindcă Domnu-a părăsit Această țară, negreșit!”


Tu știi că am păcătuit! Nelegiuiri, am săvârșit! Răi și-ndărătnici, ne-ncetat, Cu toții, noi ne-am arătat. De la porunci, ne-am abătut Și de asemeni n-am ținut Orânduielile lăsate De Tine, spre a fi urmate.


„Dacă – mânat de un gând rău – Are să vină frate’ tău – Cari fiu îi este mamei tale – Sau dacă va găsi cu cale, Copila ce la tine crește Sau soața cari se odihnește La sânul tău, ori de-a venit Prietenul cel mai iubit, Și toți acești au să voiască, În taină, să te-ademenească, Spunându-ți: „Haidem să găsim Alți dumnezei și să-i slujim” – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut –


Răspuns, atunci au să primească Și au ca să se lămurească: „Acest popor a părăsit Pe Domnul și-a nesocotit Cuvântul legământului, Pe care, Dumnezeul lui – Și al părinților ce-i are – L-a încheiat când, cu braț tare – El – din Egipt, l-a scos afară Dându-i în dar, această țară.


Poporu-acesta e lovit, Căci el s-a dus și a slujit În urmă, altor dumnezei Și-apoi s-a închinat la ei. Pe-aceia nu i-a cunoscut, Părinții lor nu i-au știut, Iar Domnul, voie, nu le-a dat. Totuși, el nu L-a ascultat.


Căci al lui Israel popor A adus jertfe dracilor, Precum și unor dumnezei Care, străini erau, de ei – Pe care nu i-au cunoscut, Căci de curând au apărut – De care nici nu se temeau Părinții lor, pe când trăiau.


Cine-au fost cei ce-au auzit, Și care-apoi, s-au răzvrătit? Nu, din Egipt, ieșit-au oare, Prin Moise-atuncea, fiecare?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa