Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 44:23 - Biblia în versuri 2014

23 Tocmai pentru tămâia care Arsă a fost, de fiecare, Pentru că ați păcătuit Și pentru că nu ați voit S-ascultați glasul Domnului Și să vegheați la legea Lui Și la poruncile lăsate Vouă pentru a fi urmate, Să știți că a venit, apoi, Nenorocirea peste voi, Așa cum bine voi puteți, În astă zi, ca să vedeți.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Tocmai pentru că ați ars tămâie și ați păcătuit împotriva Domnului, pentru că nu ați ascultat de glasul Domnului și nu ați păzit Legea, hotărârile și învățăturile Lui, de aceea a venit peste voi această nenorocire, așa cum se vede astăzi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Tocmai pentru că ați ars tămâie și ați păcătuit împotriva lui Iahve, pentru că nu ați ascultat de ce v-a spus El și nu ați respectat legea, deciziile și afirmațiile Lui – a venit împotriva voastră acest dezastru pe care îl vedeți astăzi!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Din cauză că ați ars tămâie și ați păcătuit împotriva Domnului, din cauză că nu ați ascultat de glasul Domnului și nu ați umblat după legea lui, după hotărârile lui și după mărturiile lui, de aceea a chemat asupra voastră acest rău, cum este astăzi”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Tocmai pentru că ați ars tămâie și ați păcătuit împotriva Domnului, pentru că n-ați ascultat glasul Domnului și n-ați păzit Legea, poruncile și învățăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s-au întâmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Pentru că ați ars tămâie și pentru că ați păcătuit împotriva Domnului și n‐ați ascultat de glasul Domnului și n‐ați umblat în legea lui și în așezămintele lui și în mărturiile lui, de aceea a venit peste voi răul acesta, ca astăzi.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 44:23
24 Mawu Ofanana  

Atunci, nu li se va ascunde Nimic, ci li se va răspunde: „Iată, ceea ce au pățit, E pentru că L-au părăsit Pe Domnul, Dumnezeul lor, Care a scos acest popor, Din al Egiptului ținut. Iată ce lucru a făcut Acest popor: L-a părăsit Pe Domnul și s-a alipit, În urmă, de alți dumnezei Pentru a îi sluji pe ei. De-aceea, Domnul i-a făcut Răul pe care l-ați văzut.”


Precum că ei nu au mai vrut A ști de legea Domnului Și nici de legământul Lui, Pe care El l-a încheiat Cu-ai lor părinți. Ei au urmat Lucruri pe care le vedeau Că neamurile le făceau, Și erau lucruri de nimic, La fel ca sufletul lor, mic. De-aceea, ei s-au dovedit Că de nimic sunt, negreșit, Urmând pe neamurile-acele, Măcar că Domnul – după ele – Să nu se ia, le-a poruncit.


Dar oameni-au batjocorit Prorocii care au venit Din partea Domnului; râdeau De vorbele ce le spuneau, Sporind mânia Domnului Față de-ntreg poporul Lui.


Dar oare, nu la fel făceau Părinții voștri, când trăiau, Stârnind mânia Domnului, Peste întreg poporul Lui? Acuma, la Ierusalim, Voi vreți, la fel, ca să pățim? Prin răul ce îl faceți voi, O să abateți, peste noi – Din nou – mânia Domnului, Căci pângăriți Sabatul Lui!”


Ai mei ochi plâng, pentru că iată Că Legea Ta este călcată.


Se-apropie cei ce vădesc Că mișelia o iubesc. La Legea Ta, ei nu veghează, Căci ei, de ea, se-ndepărtează.


Aceia cari sunt răi, din fire, Departe sunt de mântuire, Căci ei nu cată, pe-a lor cale, Orânduirea Legii Tale.


Pentru că ei nu s-au ținut De legământul cel făcut De Dumnezeu și n-au voit A ține Legea ce-au primit.


Dar ei însă, necontenit, Pe Dumnezeu L-au ispitit. În contra Lui s-au răsculat Și-a Lui poruncă au călcat.


„Să spui așa: „Domnul a zis Și-n felu-acesta a promis: „Dacă n-o să Mă ascultați, Iar Legea Mea n-o s-o urmați,


Dar Domnul a și împlinit Cuvintele ce le-a vestit Și toate vi s-au întâmplat Pentru că nu L-ați ascultat, Ci ați păcătuit, mereu.


Iată că ei nu s-au smerit, Iar frică nu au dovedit Nici până azi, căci n-au urmat Poruncile ce le-am lăsat, Nici Legea dată tuturor Și vouă și părinților.”


De când, tămâie, n-am mai dat Și nici jertfe n-am mai turnat, De băuturi, celei pe care Cerul împărăteasă-o are, De lipsuri mari am fost loviți Și-ajuns-am, astfel, nimiciți, Căci ne pândise sabia Și ne-ncercase foametea.”


„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis așa: „Voi ați văzut Precum că Eu am abătut Nenorociri nenumărate Peste cetățile aflate În Iuda. Ați văzut dar voi, Peste Ierusalim, apoi, Ce mari necazuri am trimis. După cum dinainte-am zis, Astăzi sunt locurile-acele Niște ruine, iar în ele, Nimenea nu mai locuiește, Căci vorba Mea se împlinește.


Credeți că Domnul, mai apoi, Nu Și-a adus aminte, oare, De toate jertfele pe care – Precum ați spus – le-ați dăruit? Credeți că nu Și-a amintit Și de tămâia cea pe care Ați ars-o, fără încetare, Pe ulițele ce le știm Că fost-au în Ierusalim, Sau în cetățile aflate În toată țara răsfirate? Nu Și-a adus aminte, oare, De jertfele cele pe care Le-au dat ai voștri împărați, Sau cei care erau aflați Drept căpetenii în popor, Precum și toți supușii lor?


Totul – să știți – s-a petrecut Din pricină că am văzut Cu câtă răutate mare, Mereu, cătat-a fiecare, Mânia ca să Mi-o stârnească Atunci când vrut-au să slujească În fața altor dumnezei Care erau străini de ei, Pe care nu i-ați cunoscut Și-ai voști’ părinți nu i-au știut. În fața ăstor dumnezei, Tămâie-au dus și au ars ei.


De ce, prin ceea ce lucrați, Necontenit Mă mâniați, Jertfind tămâie pentru cei Cari în Egipt sunt dumnezei? De ce, de ei v-ați alipit, Căutând loc de locuit – Vremelnic – în această țară? Semn de blestem și de ocară, Pe-ntreg pământul, vreți să fiți Și să ajungeți nimiciți?


Ierusalimul – negreșit – Un greu păcat a săvârșit! De-aceea a ajuns astfel, Iar azi, o scârbă este el. Aceia care se vădeau Că mai ‘nainte-l prețuiau, Acuma îl disprețuiesc, Căci goliciunea i-o zăresc. El însuși vede, se-ntristează, Se-ntoarce, iar apoi oftează.


Nenorocirea a venit, Exact așa precum s-a zis Și cum, în Lege, Moise-a scris. Însă tot nu ne-am rugat noi, La Domnul Dumnezeu apoi, Și nici de la nelegiuire Nu ne-am întors a noastră fire. La adevărul Tău, curat, Aminte, noi nu am luat.


Ba dimpotrivă, eu gândesc Căci Neamurile – ce jertfesc – Jertfesc doar dracilor, mereu, Și, nicidecum, lui Dumnezeu. Eu nu vreau ca, împărtășiți, Cu draci-n urmă, voi să fiți.


Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa