Ieremia 44:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Doar ce am spus, să împlinim! De-aceea o să-i dăruim Tămâie și o s-o cinstim Pe-mpărăteasa cea pe care Înaltul cerului o are. Jertfe de băutură, noi O să-i aducem mai apoi, Așa precum i-au dăruit Ai noști’ părinți, când au trăit, Cu cei ce fost-au așezați Peste popor ca împărați, Precum și cu aceia cari În Iuda s-au vădit mai mari. Vom face precum e știut Că peste tot s-a mai făcut, În Iuda și-n Ierusalim. Vom face așa precum știm, Pentru că astfel când făceam, Parte de pâine noi aveam. Eram cu toții fericiți, Căci de necaz n-am fost loviți!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ ci, cu siguranță, vom face potrivit cu orice cuvânt care ne-a ieșit din gură: vom arde tămâie împărătesei cerului și vom vărsa în cinstea ei jertfe de băutură, așa cum am mai făcut, atât noi, cât și strămoșii, regii și conducătorii noștri, în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam mâncare destulă, eram fericiți și nu vedeam nicio nenorocire.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ ci, să fii sigur că vom face exact ce am promis: vom arde tămâie reginei cerului și vom vărsa în cinstea ei sacrificii de băutură – așa cum am mai făcut atât noi, cât și strămoșii, regii și conducătorii noștri în orașele teritoriului numit Iuda și pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam suficientă mâncare, eram fericiți și nu eram amenințați de niciun dezastru.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Ci vrem să facem orice lucru care a ieșit din gura noastră: să ardem tămâie reginei cerului, să vărsăm pentru ea libații așa cum am făcut noi, părinții noștri, regii noștri și căpeteniile noastre în cetățile lui Iúda și pe străzile Ierusalímului; atunci ne săturam de pâine, ne era bine și rău nu am văzut.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, și anume să aducem tămâie împărătesei cerului și să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut noi și părinții noștri, împărații noștri și căpeteniile noastre, în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiți și nu treceam prin nicio nenorocire!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ ci vom face orice cuvânt care a ieșit din gura noastră, arzând tămâie împărătesei cerurilor și turnându‐i daruri de băutură, cum am făcut noi și părinții noștri, împărații noștri și mai marii noștri, în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului; căci atunci aveam belșug de pâine și eram bine și n‐am văzut niciun rău.

Ieremia 44:17 Mawu Ofanana

2 Regi 17:16

Israeliți-au părăsit Pe Domnul lor, și au făcut Viței turnați – cum au avut Popoarele de lângă ei – Idoli și stâlpi de Astartei. Apoi, întregul lor popor, Oștirilor cerurilor S-a închinat și a sfârșit – Lui Baal – ca să îi fi slujit.

2 Regi 22:17

Oamenii care-au locuit, În acest loc, M-au părăsit. Astfel, tămâie-au adus ei, Spre cinstea altor dumnezei. Lucrările mâinilor lor, Nu mi-au plăcut. Acest popor, Prin tot ce-a făcut înadins, A Mea mânie a aprins, Iar focul ei îl va încinge, Pentru că ea nu se va stinge.”

2 Cronici 28:23

Și-n urmă jertfe a adus La dumnezeii cei pe care Țara Damascului îi are. El s-a gândit: „Ăști dumnezei, I-ajută pe vrăjmașii mei. De-aceea, eu am să mă duc Și jertfe, lor, am să le-aduc, Să mă ajute și pe mine Și astfel să îmi meargă bine.” Dar acești idoli l-au făcut Pe împărat de-a fi căzut Și, în păcate, după el, A tras întregul Israel.

Neemia 9:34

Toți căpitani-aceia cari, Peste popor erau mai mari, Cu împărați și cu preoți, Precum și cu prorocii toți N-au păzit Legea ce ne-ai dat, Porunca nu Ți-au ascultat, Nici înștiințările pe care Ni le-ai trimis fără-ncetare.

Psalmi 106:6

Iată că am păcătuit Și lucruri rele-am săvârșit, Precum în vremea ce-a trecut, Părinții noștri au făcut.

Psalmi 12:4

Să-i nimicească Dumnezeu, În veci, pe toți aceia cari Cutează-a spune: „Noi, mereu – Cu limba noastră – suntem tari! Buzele noastre sunt cu noi. Ce teamă am putea avea? Cine să vină peste noi, Și drept stăpân, apoi, să stea?”

Exodul 16:3

„Dar cum de n-am murit loviți, De Dumnezeu, când, înrobiți, Noi, încă, în Egipt eram Și când, în oale, noi aveam Carne, putând ca să mâncăm Pâine și să ne săturăm? Căci în pustiu, ne-ați adus voi, Ca să pierim de foame-apoi.”

Isaia 48:5

Din vremea veche ți-am vestit Aceste lucruri, negreșit. Te-am înștiințat de mai ‘nainte, Pentru ca tu să iei aminte – Când împlinite vor fi ele – Iar despre lucrurile-acele Să nu poți spune: „Am văzut Că al meu idol le-a făcut, Căci cel care le-a poruncit E tocmai chipul meu cioplit Și toate-acum s-au întâmplat, Cum vrut-a chipul meu turnat!”

Ieremia 1:16

Căci judecățile rostite, De Mine, fi-vor împlinite, Pentru că ei M-au părăsit Și răutăți au săvârșit: Tămâie dăruit-au ei, În fața altor dumnezei Și-n urmă toți s-au închinat La idolii ce i-au lucrat

Ieremia 11:12

Cetățile cele pe care Țara lui Iuda-n ea le are Și oamenii pe care-i știm Că azi sunt în Ierusalim Au să se ducă la acei Pe care îi cred dumnezei – La cei pe care îi cinsteau Și pentru cari tămâie-ardeau – Însă aceia n-au să poată, Din strâmtorare să îi scoată.

Ieremia 18:15

Totuși, Eu n-am fost ascultat De-al Meu popor, căci M-a uitat, Spre-a se-nchina idolilor, Arzând tămâie-n cinstea lor. Căile vechi, le-a părăsit Și pe-alte drumuri a pornit. A apucat căi nebătute Ce îi erau necunoscute,

Ieremia 19:13

Casele împăratului Și-ale Ierusalimului Au să ajungă necurate, Ca și Tofetul. În cetate, Aceeași soartă vor avea Și cele-n cari se aducea – Pe-acoperișurile lor – Tămâie-n cinstea Baalilor Precum și-n cinstea cerului Și-a-ntregii oști ce este-a lui, Sau se turna câte-o măsură Din jertfa pentru băutură, Spre a cinsti alți dumnezei, Străini de oamenii acei.”

Ieremia 44:21

Credeți că Domnul, mai apoi, Nu Și-a adus aminte, oare, De toate jertfele pe care – Precum ați spus – le-ați dăruit? Credeți că nu Și-a amintit Și de tămâia cea pe care Ați ars-o, fără încetare, Pe ulițele ce le știm Că fost-au în Ierusalim, Sau în cetățile aflate În toată țara răsfirate? Nu Și-a adus aminte, oare, De jertfele cele pe care Le-au dat ai voștri împărați, Sau cei care erau aflați Drept căpetenii în popor, Precum și toți supușii lor?

Ieremia 44:25

Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată, mărturisit-ați voi, Cu ale voastre soațe-apoi, Precum că ați înfăptuit Cuvintele ce le-ați rostit, Pentru că zis-ați: „Noi dorim – Cu toții – ca să împlinim, Mereu, al nostru jurământ! Vrem să ne ținem de cuvânt, Tămâie să îi închinăm Și băutură să-i turnăm, Împărătesei cea pe care Înaltul cerului o are!”

Ieremia 44:9

Nu cumva, ați uitat voi, oare, Nelegiuirile pe care Părinții voștri le-au făcut, Sau cei pe care i-a avut Țara lui Iuda, împărați, Cu toți ai lor apropiați, Cu fiii și soațele lor Și cu întregul lor popor? Nu cumva ați uitat voi, oare, Nelegiuirile pe care Chiar voi, cu toții, le-ați făcut Cu soațele ce le-ați avut, Pe ulițele ce străbat Ierusalimu-n lung și-n lat Și în cetățile pe care Țara lui Iuda le mai are?

Ieremia 7:17

Dar în Ierusalim, știi oare, Ce săvârșesc, fără-ncetare? Nu ai văzut ce fac în el? Nu ai văzut că fac la fel, Și în cetățile pe care Țara lui Iuda-n ea le are?

Ieremia 7:18

Copiii strâng lemne, de zor, Și-apoi le duc părinților, Care fac focul, de îndat’. Femeile au frământat, Grabnic apoi, o plămădeală Și turte fac, fără-ndoială, Împărătesei cerului Și-asemenea oștilor lui, Iar din a jertfelor măsură, Dau jertfe pentru băutură În cinstea altor dumnezei. Prin toate câte le fac ei Au reușit să Mă mânie Și au stârnit a Mea urgie.”

Езекиел 20:32

Iată că nu o să primiți Ceea ce vă închipuiți. Când ziceți: „Vrem să fim și noi, Ca toate neamurile-apoi, Ca și familiile-aflate În țările învecinate Și lemnului să îi slujim Și pietrei, credincioși să-i fim!”

Езекиел 20:8

Dar să M-asculte, n-au voit, Pentru că ei s-au răzvrătit, În contra Mea. N-au căutat – Așa precum i-am îndrumat – Ca urâciunile aflate La ei, să fie lepădate. N-au lăsat idolii pe care Țara Egiptului îi are Și-n felu-acesta M-au făcut – Atuncea când Eu i-am văzut – Să mă gândesc să fac să vie, Îndată, apriga-Mi mânie, Pe creștetul poporului, În mijlocul Egiptului.

Езекиел 23:41

Pe-un pat măreț te-ai așezat, În fața cărui s-a aflat O masă pe cari ai adus Tămâia Mea și ai mai pus Și untdelemnul Meu, pe ea.

Езекиел 8:16

M-a dus, în urmă, de îndată, În curtea înăuntru-aflată – Curte a casei Domnului. În fața ușii Templului – În locul ce se află chiar Între pridvor și-ntre altar – Eu am văzut mai mulți bărbați Că la un loc sunt adunați. Cei care-acolo se aflau, Cam douăzeci și cinci, erau. Acea mulțime, am văzut Cum că cu dosul a șezut Spre Templu și că a privit, Cu fața, înspre răsărit, Căci toți erau închinători, În fața soarelui, în zori.

Habacuc 1:16

De-aceea, a găsit cu cale, Jertfe-a aduce mrejei sale Și arde din tămâia lui, Cinste a-i da năvodului, Pentru că lor le datorește Puterea ce o dobândește Fiindcă din acele plase Se trag bucatele lui grase!

Numeri 30:12

Dar dacă soțul nu voiește S-o lase, ci se-mpotrivește Să-și țină juruința ei, Atuncea, acelei femei, Nu îi va fi-n seamă luat Cuvântul care și l-a dat; Iar Dumnezeu nu o să-i țină, Astfel, în seamă, nici o vină, Ci ea are a fi iertată, De vorba ce-o ținea legată. Cuvântul ei nu-i prețuit, Căci soțul i s-a-mpotrivit.

Numeri 30:2

„Atunci când întâmpla-se-va Că o să-I facă cineva, O juruință, Domnului, Să-și împlinească-n fața Lui, Cuvântul pe cari l-a rostit, Tot ceea ce-a făgăduit.”

Marcu 6:26

Irod, la vorba-i, s-a supus, Deși, amarnic, s-a-ntristat. Din pricină că a jurat, Iar cei ce la ospăț erau, Cu nerăbdare așteptau S-audă hotărârea lui, El n-a zis nu. Ostașului,

Deuteronom 23:23

De-aceea-ți spun acum: păzește, Tot ce vei spune și-mplinește Mereu, oricare juruință Făcută prin a ta voință, Lui Dumnezeu – când nesilit, De bună voie, ai vorbit!

Filipeni 3:19

Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.

1 Petru 1:18

Pe voi, nu va răscumpărat Cu aur și argint curat – Care, cum știți, sunt trecătoare Și sunt lipsite de valoare – Din felul vost’ de viețuire, Cari l-ați avut drept moștenire, De la părinții voști’; ci voi

Judecători 11:36

Fata l-a ascultat și-apoi, Ea îi răspunse, de îndată: „Un jurământ făcut-ai, tată, În fața Domnului! Acum, Aș vrea ca să îmi faci precum, Față de Domnul ai jurat, Atunci când El te-a răzbunat Pe-ai tăi vrăjmași, pe neamul care, Amon, pe-acest pământ, îl are!”