Ieremia 44:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Am să iau astă rămășiță, Care-i din a lui Iuda viță – Cari spre Egipt vrea să pornească, Acolo ca să locuiască, Pentru o vreme – și să știți Precum că fi-vor nimiciți. Îi va ajunge sabia, Cu ciuma și cu foametea. Vor fi o pricină, în țară, De-afurisenie și ocară Și de blestem, de spaimă mare Și groază, pentru fiecare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Voi îndepărta rămășița lui Iuda, care s-a dus în țara Egiptului ca să locuiască acolo. Vor pieri cu toții în țara Egiptului: vor fi uciși de sabie sau de foamete. De la cel mai mic până la cel mai mare, vor fi uciși de sabie sau de foamete. Vor deveni un motiv de scârbă și de groază, un motiv de blestem și de dispreț.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Voi îndepărta pe toți supraviețuitorii din acest teritoriu numit Iuda care s-au dus în Egipt să locuiască acolo. Vor muri toți în Egipt: vor fi omorâți cu sabia sau vor muri din cauza foametei. De la cel mai mic până la cel mai mare, vor fi omorâți de sabie sau de foamete. Vor deveni o cauză de scârbă și de oroare, un motiv de blestem și de desconsiderare.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Voi lua restul lui Iúda care a decis să meargă în țara Egiptului ca să locuiască acolo ca străin și se vor sfârși toți în țara Egiptului; vor cădea de sabie și de foamete, se vor sfârși de la cel mai mic până la cel mai mare; vor muri de sabie și de foame și vor fi obiect de dispreț, de groază, de blestem și de ocară.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Voi lua rămășițele lui Iuda care și-au îndreptat fața ca să meargă în țara Egiptului, să locuiască acolo pentru o vreme; toți vor fi nimiciți și vor cădea în țara Egiptului; vor fi nimiciți de sabie, de foamete, de la cel mai mic până la cel mai mare; vor pieri de sabie și de foamete și vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem și de ocară.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Și voi lua rămășița lui Iuda care și‐a îndreptat fețele ca să intre în țara Egiptului, să stea vremelnic acolo, și vor fi nimiciți toți: vor cădea în țara Egiptului; vor fi nimiciți de sabie, de foamete, de la mic până la mare: vor muri de sabie și de foamete și vor fi de blestem, de groază și de afurisenie și de ocară.

Ieremia 44:12 Mawu Ofanana

Isaia 1:28

Cei păcătoși și răzvrătiți, Cu moartea, fi-vor pedepsiți. La fel și cei ce se vădesc, Pe Domnul, că Îl părăsesc.

Isaia 65:15

Vă veți lăsa numele – voi – Ca un blestem, pentru acei Cari se vădesc aleși ai Mei, Și-anume: „Vă va omorî Domnul, când Se va pogorî”, Iar robilor Săi, de pe lume, El le va dărui alt nume.

Ieremia 16:4

O boală rea va fi în țară Și toți, de boală, au să piară. Nimenea, însă, nu-i va plânge Și nimenea nu îi va strânge Ca să-i îngroape. Au să fie Ca și gunoiul de pe glie. Îi va ucide sabia Și îi va stinge foametea. Ale lor trupuri moarte, toate, Ajunge-vor a fi mâncate De păsările cerului Și fiarele pământului.”

Ieremia 18:16

Făcând ca țara lui să fie Batjocorită și pustie. Cei cari, prin ea trec, sunt uimiți Și dau din cap, nedumeriți.

Ieremia 24:9

În vremea care o să vie, De pomină îi fac să fie. Doar pricini de nenorocire, A țărilor de peste fire, Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară, În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem, vor fi găsiți Și de batjocură, mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

Ieremia 26:6

Atunci, acestei Casa, iată, Am să îi fac precum, odată, Casei din Silo i-am făcut, Așa după cum e știut. Nenorociri mari, am să chem Și-o pricină pentru blestem, Cetatea asta o să fie, Pentru orice împărăție.”

Ieremia 29:18

Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

Ieremia 29:22

Prilej pentru blestem apoi, Printre toți prinșii de război Din Babilon, ajunge-vor, Căci o să spună-acel popor: „Să-ți facă Domnul, cum știut Este că El le-a mai făcut Lui Zedechia și la fel Și lui Ahab, atunci când cel Care urcat era pe tron Ca împărat în Babilon, Ia strămutat din al lor loc Și-n Babilon i-a ars în foc!”

Ieremia 42:1

Toți căpitani-aceia cari Peste popor erau mai mari, Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Cu cel chemat Iezania – Care, părinte, îl avea Pe Hosea – iar pe lângă ei, Întreg poporul de Iudei,

Ieremia 42:22

De-aceea, să știți bine voi, Că toți o să pieriți apoi. Vă va ajunge sabia, Cu ciuma și cu foametea, În țara-n care vă doriți Să mergeți, ca să locuiți!”

Ieremia 43:11

Cu oastea, el o să lovească Egiptul, să vă pedepsească: Va omorî pe cei sortiți A fi la moarte osândiți. Prin ascuțișul sabiei, O să îi treacă pe acei Care-s la sabie-osândiți, Iar toți cei care sunt sortiți Ca să ajungă în robie, Ajunge-vor robi ca să fie!

Ieremia 44:22

Aflați că Domnul a văzut Totul și nu a mai putut Să rabde ceea ce făceați, Ce urâciuni înfăptuiați. De-aceea, El v-a pedepsit, Iar țara vi s-a pustiit, Căci o paragină e ea, Precum puteți bine vedea. O pricină doar de ocară Și de blestem e-a voastră țară, Pentru tot răul săvârșit De-al vostru neam, necontenit.

Osea 4:6

Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!

Osea 9:6

Ei, ca să plece, s-au grăbit, Căci pustiirea a venit. Egiptul are să-i adune; Mofu-n morminte îi va pune. Ce au mai scump – argintul lor – Drept pradă mărăcinilor, Cădea-va. Crește-vor doar spini – În cortul lor – și mărăcini.

Zaharia 8:13

Așa precum blestem erați Când printre neamuri vă aflați – Tu, casă a lui Israel Și voi, din Iuda, tot la fel – Am să vă mântuiesc apoi Și veți ajunge a fi voi – În lume – pentru fiecare, Mereu, o binecuvântare. Vă întăriți și-n orice vreme, Voi nu aveți de ce vă teme!”

Numeri 5:27

După ce ea va fi băut – Dacă păcate a avut Prin faptul că s-a pângărit Cu altul și s-a dovedit Necredincioasă celui care Bărbat îi este – apa are Ca-n pântece să i se-adune Și să-i aducă-amărăciune. Pântecul ei va fi umflat, Iar coapsa-i se va fi uscat Și de blestem ajunge-va Ea, în popor. Dacă cumva,