Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 44:1 - Biblia în versuri 2014

1 Iată cuvântul cel de sus, Ce-a fost prin Ieremia spus, Pentru-al Iudeilor popor, Din țara Egiptenilor. Acel popor s-a așezat Într-un ținut „Migdol” chemat; Și la Tahpanes a venit; La Nof, el a mai locuit Și-n țara care se vădea Precum că „Patros” se numea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului: la Migdol, la Tapanhes, la Nof și în țara Patros:

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Urmează mesajul spus lui Ieremia referitor la toți iudeii care locuiau pe teritoriul Egiptului – la Migdol, la Tahpanhes, la Nof și în zona numită Patros:

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Cuvântul care a fost către Ieremía cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, care locuiau la Migdól, la Tahpanhés, la Nof și în ținutul Patrós:

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Nof și în țara Patros:

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Cuvântul care a fost către leremia despre toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, care locuiau la Migdol și la Tahpanes și la Nof și în țara Patros, zicând:

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 44:1
19 Mawu Ofanana  

Și-n urmă, fost-au încă doi: Întâiul era Patrusimi, Urmat de către Casluhimi – Din Casluhimi, negreșit, Că Filistenii au ieșit – Iar Caftorimi a-ncheiat Șirul pe care l-au format.


„Du-te și spune, negreșit, Copiilor lui Israel, Să meargă spre locul acel, Numit Pi-Hahirot. Deci voi Vă veți întoarce înapoi Și o să faceți un ocol, Căci locul e între Migdol Și mare, iar în fața lui, E Bal-Țefon. Poporului, Să-i spui cum că o să porniți Și-acolo o să poposiți.


În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.


Cei ce-n Țoan au stăpânit, Cu toții au înnebunit, Iar cei din Nof – fără-ndoială – În tot ceea ce spun, se-nșală. De-asemenea, aceia cari Sunt peste seminții mai mari – Condușii fiind de a lor fire – Duc tot Egiptu-n rătăcire.


Chiar și cei ce-s în Nof aflați Sau în Tahpanes așezați Vor năvăli asupra lui Și în creștetul capului Au să-l lovească. Însă oare,


Dar ca smochinele acele Ce nu se pot mânca de rele Ce se vădesc, va fi cel care, Drept Zedechia, nume are Și este-n Iuda împărat. La fel se va fi întâmplat Cu căpeteniile lui, Cu a Ierusalimului Popor, care, o rămășiță, Va fi, din a lui Iuda viță, Trăind aici, în țara lui, Precum și-n a Egiptului.


Stâlpii Egiptului, aflați Lângă Bet-Șemeș, sunt surpați. Arse sunt casele la cei Cari în Egipt sunt dumnezei.”


Bărbații toți care știau Că soațele lor aduceau Tămâie altor dumnezei, Alături de alte femei Care acolo s-au aflat Și tot poporul așezat La Patros – care se vădea Că de Egipt aparținea – Îi ziseră lui Ieremia:


„Veste, Egiptului să-i dați! Către Migdol să mai strigați! În Nof, apoi, să mai vestiți Și în Tahpanes să vorbiți! Ziceți așa: „Te pregătește, Pentru că sabia pândește Și vine! Ascuțișul său Înghite vieți, în jurul tău!


Calabalâcul să îți fie Gata făcut, pentru robie, Tu, fiică a Egiptului! Întreg ținutul Nofului Are să fie pustiit Și de locuitori lipsit.


Ascultă și ia seama bine: Mare necaz am Eu pe tine Și pe-ale tale râuri. Eu, Pentru acest necaz al Meu – În vremile ce au să vie – Prefac Egiptul în pustie, De la Migdol chiar începând, Pân’ la Siena ajungând Și până la hotarul care Cu Etiopia îl are.


Îi voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război. Am să îi dau poporului, Țara care a fost a lui. În țara Patros îl așez Și-o-mpărăție-ntemeiez Acolo. Astă-mpărăție, Slabă, se va vădi să fie.


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Pe idoli am să-i nimicesc Și-apoi din Nof am să stârpesc Toate-ale lui chipuri cioplite Care deșarte sunt vădite. Iată că nu o să mai fie Vreun voievod care să vie Din al Egiptului ținut. Egiptu-ntreg va fi umplut De groaza ce o răspândesc.


Patrosul am să-l pustiesc. Voi pune foc Țoanului Și judec țara Noului.


Voi pune foc Egiptului Și spaimă-n sânul Sinului. În No, voi face-o crăpătură Și-l voi deschide prin spărtură; Iar Noful fi-va cucerit, Căci peste el va fi venit – Chiar ziua, în amiaza mare – Vrăjmașul său, cel crunt și tare.


Când al Egiptului jug greu O să-l sfărâme brațul Meu, Peste Tahpanes, ziua mare O să se-ntunece în zare. Tahpanesul – și-a lui mândrie Născută din a lui tărie – De-un nor vor fi acoperite, Iar ale lui cetăți, robite.


Ei, ca să plece, s-au grăbit, Căci pustiirea a venit. Egiptul are să-i adune; Mofu-n morminte îi va pune. Ce au mai scump – argintul lor – Drept pradă mărăcinilor, Cădea-va. Crește-vor doar spini – În cortul lor – și mărăcini.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa