Uciși au fost, cu mic, cu mare, Locuitorii cei pe care, Cetatea Raba i-a avut. Prin ferăstraie i-a trecut, Prin grape și topoare care, Din fier, fusese fiecare, Și-apoi cu toți au fost luați Și în cuptoare aruncați. În felu-acesta s-a făcut Cetăților ce le-a avut Poporul Amoniților. David, în fruntea oștilor, Către Ierusalim apoi, Luat-a drumul, înapoi.
Ieremia 43:9 - Biblia în versuri 20149 Și niște pietre să aduci. În mâini, ia niște pietre cari Se vor vădi a fi mai mari. Du pietrele, poporului, Și-aratăle-naintea lui. Le-ascunde-n fața tuturor, În lutul cărămizilor Ce sunt ale cuptorului Care-i al Faraonului Și în Tahpanes e aflat, În fața casei așezat. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească9 „Ia în mână niște pietre mari și ascunde-le, înaintea ochilor iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi de la intrarea palatului lui Faraon din Tapanhes. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20189 „Ia în mână niște pietre mari și ascunde-le – în prezența iudeilor – în argila cuptorului de cărămizi de la intrarea palatului faraonului care își are reședința în Tahpanhes. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20209 „Ia în mâna ta niște pietre mari și ascunde-le în lutul din cuptorul de cărămizi care este la intrarea casei lui Faraón, la Tahpanhés, în văzul oamenilor lui Iúda! Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu9 „Ia în mână niște pietre mari și ascunde-le în fața iudeilor, în lutul cuptorului de cărămizi care este la intrarea casei lui Faraon din Tahpanes. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19319 Ia în mână niște pietre mari și ascunde‐le înaintea ochilor bărbaților lui Iuda în lutul cuptorului de cărămizi care este la intrarea casei lui Faraon în Tahpanes înaintea bărbaților lui Iuda Onani mutuwo |
Ieremia 43:9
18 Mawu Ofanana
Le spune-apoi, Iudeilor: „Iată că Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – Vorbitu-mi-a în acest fel: Pe robul Meu am să-l chem iar. Îl chem pe Nebucadențar – Pe cel ce este așezat În Babilon, drept împărat – În locu-acesta ca să vie. Am să-i pun jilțul de domnie, Peste aceste pietre care, Ascunse-n el lutul le are. Căci cortul împăratului Se va întinde-asupra lui.
Pe Faraonul cel chemat Hofra, care-i înscăunat Peste Egipt, îl las să cadă Vrăjmașilor în mâini, drept pradă, Așa după cum e știut Că-n Iuda Eu i-am mai făcut Lui Zedechia, cel aflat Peste popor drept împărat, Atunci când a ajuns să cadă Lui Nebucadențar drept pradă, Adică celui cari, pe tron, Este-mpărat în Babilon, Care mereu îl dușmănea Și a lui moarte o dorea.”
La noi, iar după ce-a luat Brâul lui Pavel, și-a legat, Cu el, de-ndat’, picioarele, Iar după-aceea, mâinile, Rostind, apoi, acest cuvânt: „Așa vorbește Duhul Sfânt: „În acest fel va fi legat Și cel cari brâul a purtat, Chiar la Ierusalim, de cei Care-s de-un neam cu el, Iudei. Iar după ce va fi legat, La neamuri o să fie dat.”
Atunci, veni un înger tare Și-a ridicat o piatră mare, Care – așa cum am văzut – De moară, mie mi-a părut. În mare, el a aruncat Piatra și-apoi, a cuvântat: „Seama luați, la ce voi spune! Tot cu așa repeziciune, Are să fie aruncată – Făr’ a se mai găsi vreodată – Cetatea cea mândră și mare, Cari, „Babilon”, drept nume, are!
Zotsatsa