Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 43:6 - Biblia în versuri 2014

6 În ăst fel, fost-au adunați Copiii toți, femei, bărbați, Cu fiicele-mpăratului Și oamenii poporului Care în țară s-au aflat, Așa precum i-a așezat Nebuzardan – acela care Peste străjeri era mai mare – Pe vremea lui Ghedalia, Cari pe Achim, tată-l avea Și pe Șafan. A fost luat Și Ieremia – de îndat’ – Și cu Baruc, acela care, Pe Neriia, părinte-l are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 și anume pe toți bărbații, femeile și copiii, pe fetele regelui, pe toți aceia pe care Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, îi lăsase cu Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan, pe profetul Ieremia și pe Baruc, fiul lui Neria,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Între ei erau toți bărbații, toate femeile, toți copiii și toate fiicele regelui – adică aceia pe care Nebuzaradan, comandantul gărzilor, îi lăsase cu Ghedalia – fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan. Au luat și pe profetul Ieremia și pe Baruc – fiul lui Neria –

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 pe bărbații viteji, pe femei, pe copii, pe fiicele regelui și toate sufletele pe care le lăsase Nebuzaradán, mai-marele gărzilor, pe Ghedalía, fiul lui Ahicám, fiul lui Șafán, pe Ieremía, profetul, și pe Barúh, fiul lui Nería.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 și anume pe bărbații, femeile, copiii, fiicele împăratului și pe toate sufletele pe care le lăsase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, precum și pe prorocul Ieremia și pe Baruc, fiul lui Neriia.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 pe bărbați și pe femei și pe copii și pe fetele împăratului și pe orice suflet pe care îl lăsase Nebuzaradan, capul gărzii domnești, cu Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan, și pe Baruc, fiul lui Neriia;

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 43:6
11 Mawu Ofanana  

„Toate nevestele pe care, În casă, încă, le mai are Cel care este așezat În Iuda, ca și împărat, Vor fi luate de cei cari În Babilon sunt cei mai mari. Nevestele-au să te jelească Și-n acest fel au să vorbească: „Prietenii te-au înșelat Și-n urmă, te-au înduplecat. Dar când, picioarele-n noroi Ți se-afundară, mai apoi, Prietenii te-au părăsit Și-n mare grabă, au fugit!”


Dar el, în țară, i-a lăsat Pe cei care s-au arătat A fi săraci și se vădeau Cum că nimica nu aveau. Acestei gloate truditoare I-a dăruit vii și ogoare.


Iudeii care au șezut În al Moabului ținut, Sau cei aflați la Amoniți, Ori cei cari fost-au risipiți În țara Edomiților Și-n țările din jurul lor, Aflară că acela care, În Babilon era mai mare, O rămășiță a lăsat În Iuda și a așezat În fruntea ăstui mic popor, Pe un Iudeu, drept dregător. El s-a numit Ghedalia Iar pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui.


Vestea s-a răspândit, pe dată, Și s-a aflat în țara toată Că pus fusese, dregător, Ghedalia, peste popor, De către cel ce-i așezat În Babilon, ca împărat. La el s-au dus, atunci, cei cari Peste oștiri erau mai mari Și încă-n câmpuri mai ședeau Cu oștile ce le aveau. Știau că lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – I-au fost, atunci, încredințați Atât femei, prunci și bărbați, Cât și săracii ce scăpară Și n-au fost strămutați din țară.


Din Mițpa, a luat apoi, Și numeroși prinși de război. Printre aceștia s-au aflat Și fiicele de împărat, Alăturea de tot poporul Care era cu dregătorul Ghedalia, acela care, Părinte, pe Achim, îl are. Acest popor l-a căpătat Ghedalia, când i l-a dat Nebuzardan, conducător Al cetelor străjerilor. Cu toți ai săi prinși de război. Spre Amoniți plecă – apoi – Feciorul lui Netania Cari, Ismael, drept nume-avea.


Numai Baruc – acela care, Pe Neriia, părinte-l are – Te-ațâță astfel, încât vrei Să ne dai pradă la Haldei, Să piară unii dintre noi Și robi s-ajungă alți-apoi, La cel care e împărat, În Babilon înscăunat!”


Iată cuvântul ce-a fost spus, De Ieremia, când s-a dus Baruc la el și-apoi a scris, În carte, ceea ce i-a zis Prorocul, chiar când împlinea Ani patru, de când stăpânea, În Iuda, Ioiachim, cel care, Pe Iosia, părinte-l are:


Toți fiii împăratului Au fost uciși în fața lui, Precum și toți aceia cari, În Iuda, se vădeau mai mari, Căci lucrurile-acestea toate, La Ribla fost-au întâmplate, La ordinul-mpăratului Din fruntea Babilonului.


Eu sunt un om care-a văzut Durerea, căci s-a abătut Asupra mea, nuiaua Lui, Cea a urgiei Domnului.


„Iată, îți spun adevărat: Când tu, mai tânăr, te-ai aflat, De unul singur te-ncingeai Și doar, unde ai vrut, mergeai. Dar când vei mai îmbătrâni, Altfel de timpuri vor veni: Atunci, mâinile-ți vei întinde, Iar brâul, altul ți-l va prinde Și vei fi dus, de omu-acel, Unde nu vrei – unde vrea el.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa