Ieremia 43:5 - Biblia în versuri 20145 În urmă, Iohanan – cel care, Pe Careah, părinte-l are – Cu căpeteniile cari Peste oșteni au fost mai mari Au strâns întreaga rămășiță Care-i din a lui Iuda viță Și cari, din pribegie, iară, Se-ntoarse ca să stea în țară. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească5 Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, și toți conducătorii armatelor au luat toată rămășița lui Iuda – care fusese risipită în mijlocul națiunilor și se întorsese să locuiască în țara lui Iuda – Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20185 Astfel, Iohanan – fiul lui Careah – și toți conducătorii luptătorilor au luat pe toți cei care rămăseseră din populația de altădată a teritoriului numit Iuda și care fuseseră dispersați în mijlocul altor popoare dar care se întorseseră să locuiască în teritoriul numit Iuda. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Iohanán, fiul lui Caréah, și toate căpeteniile armatelor au luat tot restul lui Iúda dintre toate popoarele unde fuseseră alungate ca să locuiască acolo ca străini și i-a făcut să se întoarcă în țara lui Iúda: Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Și Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștilor au luat pe toate rămășițele lui Iuda, care, din împrăștiate cum erau printre toate neamurile, se întorseseră să locuiască în țara lui Iuda, Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19315 Ci Iohanan, fiul lui Careah, și toți mai marii oștirilor au luat pe toată rămășița lui Iuda care se întorsese de la toate neamurile unde fuseseră izgoniți ca să stea vremelnic în țara lui Iuda; Onani mutuwo |
Din Mițpa, a luat apoi, Și numeroși prinși de război. Printre aceștia s-au aflat Și fiicele de împărat, Alăturea de tot poporul Care era cu dregătorul Ghedalia, acela care, Părinte, pe Achim, îl are. Acest popor l-a căpătat Ghedalia, când i l-a dat Nebuzardan, conducător Al cetelor străjerilor. Cu toți ai săi prinși de război. Spre Amoniți plecă – apoi – Feciorul lui Netania Cari, Ismael, drept nume-avea.
Ascultă-l dar, pe robul tău, Și-apoi să judeci cu dreptate, Tot ce-ți voi spune, împărate. Dacă cumva, e Dumnezeu Cel ce te-ațâță, tot mereu, În contra mea, zic să primească Mirosul ce-o să-l răspândească Un dar, ce este de mâncare, Adus de noi, de fiecare. Dar dacă nu e Dumnezeu, Ci ațâțat ești tu, mereu, De către oameni, să se știe Că blestemați doresc să fie, În fața Domnului ceresc, Fiindcă ei mă izgonesc Din moștenirea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Zicând: „Să pleci, unde voiești, La domni străini, ca să slujești.”