Ieremia 43:2 - Biblia în versuri 2014

² Azaria – cari se vădea, Pe Hosea, tată, că-l avea – Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Și cu toți oamenii aflați În acel loc mai îngâmfați Și-i ziseră lui Ieremia: „Minți! Nu aceasta e solia, De la al nostru Dumnezeu, Venită-n ceasu-acesta greu! Nu ești, din partea Domnului, Însărcinat tu, să ne spui: „Iată că voi sunteți opriți Ca, în Egipt, să locuiți!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Azaria, fiul lui Hoșaia, Iohanan, fiul lui Careah, și toți oamenii aceia aroganți i-au zis lui Ieremia: „Minți! Nu Domnul, Dumnezeul nostru, te-a trimis să spui: «Să nu mergeți în Egipt ca să locuiți acolo»,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Azaria – fiul lui Hoșaia –, Iohanan – fiul lui Careah – și toți acei oameni mândri, i-au zis lui Ieremia: „Minți! Nu Dumnezeul nostru numit Iahve te-a trimis să ne spui să nu mergem în Egipt și să nu locuim acolo;

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Azaría, fiul lui Oséa, Iohanán, fiul lui Caréah, și toți oamenii aroganți i-au spus lui Ieremía: „Tu spui minciuni; nu te-a trimis Domnul Dumnezeul nostru să spui: «Nu mergeți în Egipt ca să locuiți acolo ca străini».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, și toți oamenii aceia îngâmfați au zis lui Ieremia: „Minți! Nu Domnul Dumnezeul nostru te-a însărcinat să ne spui: ‘Nu vă duceți în Egipt ca să locuiți acolo pentru o vreme!’

Traducere Literală Cornilescu 1931

² a fost așa: Azaria, fiul lui Hosea, și Iohanan, fiul lui Careah, și toți bărbații cei semeți au vorbit zicând lui Ieremia: Vorbești neadevăr! Domnul Dumnezeul nostru nu te‐a trimis să zici: Nu vă duceți în Egipt ca să stați vremelnic acolo.

Ieremia 43:2 Mawu Ofanana

Geneza 19:14

Aflând, Lot n-a mai zăbovit – Cu ginerii lui a vorbit, Zicându-le: „Sculați-vă! Fugiți iute! Salvați-vă! Cetatea fi-va nimicită! Pedeapsa i-a fost stabilită, De Domnul, pentru ce-a făcut!” Dar ei au râs – nu l-au crezut.

2 Cronici 36:13

După aceste toate dar, Față de Nebucadențar, În urmă, el s-a răsculat, Cu toate că el i-a jurat – Pe Numele lui Dumnezeu – Că îi va fi supus, mereu. Grumazul și l-a-nțepenit Iar inima și-a împietrit Și nu s-a-ntors la Cel pe care, Israelul, drept Domn, Îl are.

Psalmi 119:21

Tu mustri pe cei îngâmfați; Îi mustri pe cei blestemați Care mereu s-au rătăcit De la ceea ce-ai poruncit.

Psalmi 12:3

Dar Dumnezeu să nimicească Buzele care lingușesc, Și limbile să le zdrobească, Dacă trufie dovedesc.

Psalmi 123:4

Ne este sufletul sătul, Căci ne-au batjocorit destul Cei care-n jur nu sunt aflați, Fiind trufași și îngâmfați.

Exodul 5:2

Dar Faraon răspunse: „Cine Este Acest Domn, Dumnezeu, Ca de-al Său glas să ascult eu, Și să îl las pe Israel, Să plece, căci așa vrea El? Nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Iar pe Israel nu-l las eu, Să plece, cum ați fi voit.”

Exodul 9:17

Ia seama la ce ți-am vorbit, Căci dacă te împotrivești Și ai să-ncerci să îl oprești Pe-al Meu popor, încă o dată,

Proverbe 16:5

Trufașa inimă-i mereu Scârbă-n fața lui Dumnezeu; Dar hotărârea Sa-i luată: Nepedepsită, nu-i lăsată.

Proverbe 30:9

Nu vreau, cumva, ajuns la bine Și în belșug mare, de Tine, Eu să mă leapăd, să-ndrăznesc, „Cine e Domnul?”, să rostesc. Sau, nu cumva, în sărăcie, Strâns de nevoie, să îmi fie Mâna împinsă spre furat; Și nici nu vreau – descurajat Fiind atunci – în deșert, eu Să-L iau pe Dumnezeul meu.

Proverbe 6:17

Ochii trufași, limba ce spune Minciuni, mâna ce a vărsat Sângele cel nevinovat,

Proverbe 8:13

Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu

Isaia 7:9

Samaria – fără-ndoială – Are să-i fie capitală, Iar al Ramaliei fecior Va fi al ei conducător. Dacă nu credeți, nu puteți Ca în picioare să ședeți.”

Isaia 9:8

Domnul trimite un cuvânt Potrivnic, celor care sânt Din Iacov, iar cuvântu-acel Cădea-va peste Israel.

Ieremia 13:15

„Luați, acum, cu toți aminte, La ale Domnului cuvinte. Atenți să fiți ca nu cumva, Mândru să fie cineva. Acela care ne vorbește, Al nostru Domn Se dovedește!

Ieremia 18:18

„Atuncea, ei s-au adunat Și-n acest fel s-au îndemnat: „Haideți dar toți, să ne unim Și rele lucruri să urzim, Contra lui Ieremia, care Ne-amenință fără-ncetare! Căci legea nu o să ne piară Din lipsă de preoți în țară, Și nici sfatul bătrânilor, Din lipsa înțelepților. Nu va pieri cuvântu-apoi, Din lipsă de proroci, la noi. Cu vorba să-l ucidem dar, Când va-nțelege că-n zadar E toată vorbăria lui Și că nu-i pasă nimănui De tot ce-a spus. Să n-avem teamă Și-astfel să nu-l luăm în seamă!”

Ieremia 40:8

În acel timp, Ghedalia, La Mițpa, tabăra-și avea. În mare grabă, pân’ la el S-au dus, atuncea, Ismael – Acela care îl avea, Drept tată, pe Netania – Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are. Fiul lui Tanhumet, numit Seraia, i-a mai însoțit. I-au mai avut însoțitori Și pe ai lui Efai feciori. Oameni-aceștia se vădeau Că din Netofa se trăgeau. Mai merse la Ghedalia, Atuncea, și Iazania, Fiul lui Macatit. Cu ei, S-au dus și oamenii acei Ce se aflau în slujba lor.

Ieremia 41:16

În urmă, Iohanan – cel care, Pe Careah, părinte-l are – Cu căpitanii lui – cei cari Peste oșteni erau mai mari – Au strâns întreg poporu-acel Ce-a fost răpit de Ismael – De fiul lui Netania – Atunci când, pe Ghedalia, L-a omorât și, înapoi, Cu toți plecară, mai apoi. Printre cei strânși se mai găseau Oameni cari de război erau, Femei, copii și slujitori, Precum și fameni-dregători. Din Gabaon, ei i-au luat Și au pornit la drum, de-ndat’.

Ieremia 41:18

Pentru că-n acest fel au vrut, Departe, a se ține ei, De neamurile de Haldei, Temându-se de ce urmare Putea avea fapta pe care O săvârșise Ismael – Al lui Netania – când el Ucise pe Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – Care pus fost-a dregător, Peste-al Iudeilor popor, Tocmai de către cel aflat În Babilon, ca împărat.

Ieremia 42:1

Toți căpitani-aceia cari Peste popor erau mai mari, Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Cu cel chemat Iezania – Care, părinte, îl avea Pe Hosea – iar pe lângă ei, Întreg poporul de Iudei,

Ieremia 42:20

Vă spun dar: seama să luați Ca singuri să nu vă-nșelați, Dacă pe mine m-ați trimis La Domnul și astfel mi-ați zis: „Venim să te rugăm, apoi, Să mijlocești tu, pentru noi, La al nost’ Domn și Dumnezeu, Acum, în ceasu-acesta greu. Ceea ce trebuie făcut, Tu să ne faci de cunoscut! Ne spune voia Domnului Și-o să-mplinim porunca Lui! Vom împlini dar, a Sa vrerea, Făcând tot ceea ce ne cere!”

Ieremia 42:5

Atuncea, ei au cuvântat: „Domnul, martor adevărat Și credincios, voim să fie, În contra noastră, pe vecie, Dacă nu o să facem noi, Tot ce va spune Domnu-apoi!

Ieremia 43:1

Când Ieremia a sfârșit De spus ceea ce-a poruncit Domnul, pentru acel popor, Ieșiră-n fața tuturor

Ieremia 44:16

„Nu o să-ți ascultăm solia! Nimic nu facem din ce spui Că e din partea Domnului! Nimic din ce ai spus la lume Că este-n al Domnului Nume, Nu o să facem! Noi voim,

Iacov 4:6

Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.

1 Petru 5:5

La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.