Ieremia 43:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Voi arde casele la cei Cari în Egipt sunt dumnezei, Căci Nebucadențar, cu foc, Are să ardă acest loc, Iar ai lor idoli, în robie, Ajunge-vor duși ca să fie. Apoi, țara Egiptului, Pricina veseliei lui Are să fie-atunci, căci el Se veselește precum cel Care-i păstor, cu straie noi, Ieșind din ea-n pace apoi.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² Voi da foc templelor dumnezeilor Egiptului. El le va arde și le va captura dumnezeii. Se va înveli cu Egiptul cum se învelește un păstor cu haina lui și va ieși de acolo nevătămat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Va da foc templelor zeilor Egiptului. El le va arde; și va duce în captivitate toți zeii lor. Se va înveli cu Egiptul cum se învelește un păstor cu haina lui; și va pleca de acolo fără vreo pierdere.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Voi face să iasă foc din casele dumnezeilor Egiptului; [Nabucodonosór] le va arde, pe ei îi va duce în captivitate și va acoperi țara Egiptului cum se acoperă păstorul cu haina sa și va ieși de acolo în pace.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Voi pune foc caselor dumnezeilor Egiptului; Nebucadnețar le va arde, va duce robi pe idoli, se va înveli cu țara Egiptului cum se învelește păstorul cu haina lui și va ieși în pace din ea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Și voi aprinde un foc în casele dumnezeilor Egiptului și le va arde și pe ei îi va duce robi și se va îmbrăca cu țara Egiptului cum se îmbracă păstorul cu haina sa și va ieși de acolo în pace.

Ieremia 43:12 Mawu Ofanana

2 Samuel 5:21

Idolii, ei și i-au lăsat, Fugind, iar David i-a luat.

Estera 6:9

O căpetenie de seamă, Măria-ta, acuma cheamă! Dă-i haina și să-i poruncești S-o dea celui pe cari voiești Să îl ridici la cinste mare. Astfel gătit, apoi călare Pe calul împăratului, Prin mijlocul norodului Să-l poarte, roată, prin cetate. Slujbașul trebuie-mpărate, Să strige, înaintea lui: „Așa se face omului Pe care vrea să îl cinstească Măria-sa împărătească!”

Iov 40:10

Te-mpodobește cu mărire, Cu slavă și cu strălucire!

Psalmi 104:2

Tu, cu lumină, Te-nvelești Căci drept manta o folosești. În mâna Ta, ceru-l cuprinzi Și ca pe-un cort Tu îl întinzi.

Psalmi 132:16

Toți credincioșii au să vie Cu strigăte de bucurie. Iată dar ce am să mai fac: Pe ai săi preoți îi îmbrac În straie mândre și bogate, Din mântuire doar, lucrate.

Psalmi 132:18

Vrăjmașii săi, înverșunați, Vor fi-n rușine îmbrăcați, Iar peste el o să lucească A lui cunună-mpărătească.”

Exodul 12:12

Iată, în noaptea Paștelui, Eu, prin Egipt, am să pornesc, Pentru că am să îi lovesc Pe cei întâi născuți pe care, Acum, țara aceasta-i are, Oriunde sunt – în orice loc – Fie el om, sau dobitoc. Astfel, atunci – la acea dată – Eu am să fac o judecată, În contra zeilor pe care Țara Egiptului îi are. Va fi după al Meu cuvânt, Pentru că Eu doar, Domnul sânt.

Isaia 19:1

Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Peste Egipt, căci se arată Că împotrivă-i e-ndreptată. Iată că Domnul călărește Pe un nor iute și sosește În al Egiptului ținut. Înspăimântați, când L-au văzut, Toți idolii Egiptului Au tremurat în fața Lui, Iar Egiptenii – dintr-odată – Și-au simțit inima-nmuiată.

Isaia 21:9

Mulți călăreți, eu am zărit, Doi câte doi cum au venit.” Apoi, străjerul a luat Cuvântul iar, și a strigat: „Iată acuma, am văzut Că Babilonul a căzut! Toate icoanele-s sfărmate Ș, la pământ sunt aruncate!”

Isaia 46:1

„Iată, se prăbușește Bel. Nebo, apoi, cade și el. Idolii lor, pe vite-s puși; Pe dobitoace sunt aduși; Idolii care îi purtați Care pe vite-i încărcați, Au să ajungă o povară Și vor fi sarcini, bunăoară, Pe spatele bietelor vite Cari, de puteri, vor fi sleite!

Isaia 46:2

S-au prăbușit și au căzut. Povara lor, nu au putut Ca să și-o scape, și-n robie, Ei înșiși au ajuns să fie.

Isaia 49:18

Ridică-ți ochii, te rotește Și-apoi jur împrejur privește: Aceștia toți se strâng – vezi bine – Pentru că vor veni la tine.” „Pe viața Mea”– Domnu-a vorbit – „Cu ei, vei fi împodobit Și-ncins vei fi, ca o mireasă Nespus de mândră și frumoasă.

Isaia 52:1

„Sionule, trezește-te Și-apoi împodobește-te! Cetate sfântă, minunată – Ce ești Ierusalim chemată – Ia-ți haina cea strălucitoare Și straiul cel de sărbătoare! Căci nici un om ce-i necurat Sau nu e împrejur tăiat, În tine, nu va mai putea – De-acum – să intre și să stea.

Isaia 59:17

Neprihănirea L-a-mbrăcat, De parcă e împlătoșat. Din mântuire e făcut Coiful ce-l poartă. Și-a țesut Straiul, numai din răzbunare Și-apoi mantaua ce o are, Din gelozie-i însăilată.

Isaia 61:10

În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.

Isaia 61:5

Străinii vor veni la voi, Să pască turmele apoi; De-asemenea, feciorii lor Vor fi plugari pe-al vost ogor; La vie, o să-i folosiți,

Ieremia 10:11

„Așa să le vorbiți: „Toți cei Care se cheamă dumnezei, Dar n-au făcut acest pământ Și cerurile câte sânt, Pieri-vor de pe-ntinsul lui Și de sub fața cerului.

Ieremia 10:15

Un dumnezeu, mare sau mic, Este un lucru de nimic. El este numai o lucrare Ce se vădește-nșelătoare Și are să se prăpădească, Pedeapsa când o să lovească.

Ieremia 25:19

Apoi, m-am dus la Faraon Cari în Egipt era, pe tron; M-am dus la căpitanii lui Și la slujbașii tronului Și la poporul cel pe care Țara Egiptului îl are.

Ieremia 43:13

Stâlpii Egiptului, aflați Lângă Bet-Șemeș, sunt surpați. Arse sunt casele la cei Cari în Egipt sunt dumnezei.”

Ieremia 46:25

Dar Domnul oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis în acest fel: „Pe-Amon – Pe cel din No – pe Faraon, Egiptul și cu toți acei Pe cari îi are dumnezei, Precum și pe aceia care Și-au pus nădejdea lor cea mare În cel care este pe tron Și în Egipt e Faraon, Sau în cei cari sunt împărați Peste ținuturi așezați, Am să îi pedepsesc! Îi dau

Ieremia 48:7

Pentru că tu te-ai încrezut În faptele ce le-ai avut Și-n ale tale visterii, Ajunge-vei robit să fii. Aceeași soartă va avea Chemoșul de asemenea, Căci rob va fi, cu-ai săi preoți, Precum și cu mai marii toți.

Ieremia 49:27

„Voi pune foc Damascului, Precum și zidurilor lui. Palatele cele domnești Și casele împărătești Ce sunt în Ben-Hadad aflate, De flăcări vor sfârși mâncate.”

Ieremia 50:2

„De știre, printre neamuri, dați Și-apoi un steag să înălțați! Vestiți dar, ceea ce vă zic! Nimeni să n-ascundă nimic! Ziceți așa, neîncetat: „Tot Babilonul e luat, Iar Belul este-acoperit De-o grea rușine și zdrobit E Meradocul! Rușinați Sunt ai lui idoli și sfărmați!

Ieremia 51:44

Pe Bel, în Babilon apoi, Îl pedepsesc și smulge-voi, Din a lui gură, negreșit, Tot ceea ce a înghițit, Iar neamurile, în ăst fel, N-au să se-ngrămădească-n el! Nici zidul Babilonului – Care se află-n jurul lui – Nu va avea, atunci, scăpare, Căci nu va scăpa de surpare!

Езекиел 29:11

Nici un picior de om, prin ea, Să treacă, nu va mai putea. Nici de picior de vită – iată – Țara nu va mai fi călcată. În patruzeci de ani, în ea, N-o să mai șadă nimenea.

Езекиел 29:19

De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis așa: „Iată, în dar, Îi dau lui Nebucadențar – Cari înălțat este pe tron, Drept împărat în Babilon – Țara Egiptului. Astfel, O pradă fi-va pentru el, Căci are să o jefuiască Și bogăția să-i răpească. Aceasta o să-i fie dată, Pentru oștirea lui, drept plată!

Езекиел 30:13

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Pe idoli am să-i nimicesc Și-apoi din Nof am să stârpesc Toate-ale lui chipuri cioplite Care deșarte sunt vădite. Iată că nu o să mai fie Vreun voievod care să vie Din al Egiptului ținut. Egiptu-ntreg va fi umplut De groaza ce o răspândesc.

Daniel 11:8

Va ridica, din locul lor, Oameni și în Egipt apoi, Îi va muta, prinși de război. De-asemenea, vor fi mutate Și chipurile lor turnate, Precum și toți idolii cei Care le sunt lor, dumnezei. Au să mai fie strămutate Vasele scumpe, ce-s lucrate Din aur și argint. Astfel, În pace îl va lăsa el, Vreo câțiva ani, pe cel aflat În miazănoapte, împărat.

Țefania 2:11

Grozav va fi Domnul, cu ei, Iar pe cei cari sunt dumnezei Pe-acest pământ, El îi lovește – În orice loc – și-i nimicește. Apoi, oricine-n țara lui O să se-nchine Domnului, Cu tot poporu-acela care E pe ostroavele din mare.”

Romani 13:12

Noaptea, aproape, a trecut. Aproape, ziuă s-a făcut. De-aceea, haideți să-ncercăm, Cu toții, să ne dezbrăcăm De faptele întunecate, Căci trebuie a fi luate, Acuma, armele pe care, Lumina zilei doar, le are.

Efeseni 4:24

Iar omul nou, să îl luați, Cu el, ca să vă îmbrăcați; Căci omul nou este făcut În chipul, bine cunoscut, Cari este al lui Dumnezeu, Având sfințenia sa, mereu, Și o neprihănire-a lui, Ce-s ale adevărului.

Efeseni 6:11

Armura, de la Dumnezeu, Pe voi, să o purtați, mereu, Spre-a ține piept, diavolului, Precum și uneltirii lui.

Coloseni 3:12

Deci, voi care, de Dumnezeu, Ați fost aleși să fiți mereu, Sfinți și iubiți, să învățați, Necontenit, să vă-mbrăcați, Cu inimi pline de-ndurare, Cu bunătate, cu răbdare, Cu o smerenie dovedită Și o blândețe nesfârșită.

Coloseni 3:14

Dar mai presus de tot, dragi frați, Cu dragoste, să vă-mbrăcați, Căci ea e legătura care, Desăvârșirea, doar, o are.