Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 43:11 - Biblia în versuri 2014

11 Cu oastea, el o să lovească Egiptul, să vă pedepsească: Va omorî pe cei sortiți A fi la moarte osândiți. Prin ascuțișul sabiei, O să îi treacă pe acei Care-s la sabie-osândiți, Iar toți cei care sunt sortiți Ca să ajungă în robie, Ajunge-vor robi ca să fie!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 El va veni și va ataca țara Egiptului. Cei ce sunt pentru moarte vor fi dați morții, cei ce sunt pentru captivitate vor fi dați captivității și cei ce sunt pentru sabie vor fi dați sabiei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Va veni și va ataca Egiptul. Îi va omorî pe cei destinați morții, îi va duce în captivitate pe cei destinați exilului și îi va omorî cu sabia pe cei destinați acestui mod de a muri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 El va veni și va lovi țara Egiptului: cel care este spre moarte va fi dat la moarte; cel care este pentru captivitate va fi luat captiv și cel care este pentru sabie va fi dat sabiei.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 El va veni și va lovi țara Egiptului: va omorî pe cei sortiți să moară, va duce în robie pe cei sortiți robiei și va ucide cu sabia pe cei sortiți la sabie!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și va veni și va lovi țara Egiptului: pe cei pentru moarte la moarte, pe cei pentru robie, la robie și pe cei pentru sabie, sabiei.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 43:11
15 Mawu Ofanana  

Aceasta-i soarta celui rău: Iată ce i-a fost hărăzit, Ce moștenire, a primit!”


Și dacă îți va zice-apoi, „Dar unde să ne ducem noi?”, Tu le vei spune astfel: „Eu Spun doar ce zice Dumnezeu: „La moarte meargă – negreșit – Cel ce la moarte e sortit. La sabie, meargă acei Care sortiți sunt sabiei. La foamete meargă apoi Aceia care, dintre voi, La foamete au fost sortiți, Iar cei ce robi sunt hărăziți Au să se ducă în robie, Căci astfel trebuie să fie!”


Iată cum a vorbit Acel Care e Domn în Israel Și Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are: „Acest potir care e plin Cu al mâniei Mele vin, Să-l iei acum, din mâna Mea Și să îl dai, apoi, să-l bea Acelor neamuri anumite, La care Eu te voi trimite.


Apoi, m-am dus la Faraon Cari în Egipt era, pe tron; M-am dus la căpitanii lui Și la slujbașii tronului Și la poporul cel pe care Țara Egiptului îl are.


De-aceea, să știți bine voi, Că toți o să pieriți apoi. Vă va ajunge sabia, Cu ciuma și cu foametea, În țara-n care vă doriți Să mergeți, ca să locuiți!”


Am să iau astă rămășiță, Care-i din a lui Iuda viță – Cari spre Egipt vrea să pornească, Acolo ca să locuiască, Pentru o vreme – și să știți Precum că fi-vor nimiciți. Îi va ajunge sabia, Cu ciuma și cu foametea. Vor fi o pricină, în țară, De-afurisenie și ocară Și de blestem, de spaimă mare Și groază, pentru fiecare.


La fel, am să îi pedepsesc Pe-aceia care locuiesc În al Egiptului ținut, Așa după cum am făcut Și la Ierusalim. Să știți, La fel vor fi ei pedepsiți: O să-i ajungă sabia, Cu ciuma și cu foametea.


Nici un picior de om, prin ea, Să treacă, nu va mai putea. Nici de picior de vită – iată – Țara nu va mai fi călcată. În patruzeci de ani, în ea, N-o să mai șadă nimenea.


A treia parte o să cadă, Din ai tăi oameni, morții, pradă, Prin ciuma care izbucnește Și foametea ce bântuiește. Altă treime, după ei, Prin ascuțișul sabiei Are să piară-n jurul tău, Când va veni ceasul cel rău. În vânturile câte sânt, Pe fața-ntregului pământ, Voi risipi treimea care, Din tine, va avea scăpăre. O izgonesc, iar după ea, Apoi, voi scoate sabia.


Atunci am zis: „Iată, socot Că să vă pasc, Eu nu mai pot. Să moară ce este sortit Pentru pieire, negreșit! După ce pier oile-acele, Să se mănânce între ele Cele ce vor mai rămânea!


Cel care-i duce în robie Pe alții, trebuie să știe, Că are a păți la fel – Adică rob va fi și el. Cel cari, cu sabia, omoară, De sabie are să moară. Aici este răbdarea care Poporul sfinților o are, Și-aici este credința lor – Credința dată sfinților.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa