Ieremia 42:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Căci ne dorim să mergem iară, Să stăm la Egipteni în țară, Ca să nu mai vedem război, Să n-auzim trâmbițe-apoi Și s-avem pâine, ne-ncetat!”,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ dacă veți zice: „Nu, ci vom merge în țara Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul trâmbiței și unde nu vom duce lipsă de pâine, și vom locui acolo!“,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Dacă veți zice: ‘Nu, ci vom merge pe teritoriul Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul goarnei și unde nu ne va fi nici foame; și vom locui acolo!’,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ sau dacă veți zice: «Nu, noi vrem să mergem în țara Egiptului ca să nu vedem război, să nu auzim sunet de trâmbiță, nici să ne fie foame de pâine. Acolo vrem să locuim»,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ nu, ci vom merge în țara Egiptului, unde nu vom vedea nici războiul, nici nu vom auzi glasul trâmbiței, nici nu vom duce lipsă de pâine, și acolo vom locui!»,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ zicând: Nu, ci vom merge în țara Egiptului unde nu vom vedea război, nici nu vom auzi glas de trâmbiță, nici nu vom avea foamete de pâine și vom locui acolo.

Ieremia 42:14 Mawu Ofanana

Exodul 16:3

„Dar cum de n-am murit loviți, De Dumnezeu, când, înrobiți, Noi, încă, în Egipt eram Și când, în oale, noi aveam Carne, putând ca să mâncăm Pâine și să ne săturăm? Căci în pustiu, ne-ați adus voi, Ca să pierim de foame-apoi.”

Exodul 17:3

Poporu-acela, chinuit De sete, iarăș’ a cârtit, Contra lui Moise, și a spus: „De ce-n pustie, ne-ai adus? De ce ai vrut ca să ieșim Noi, din Egipt? Ca să pierim De sete-aici, acum, cu toți, Cu turme, fii și cu nepoți?”

Isaia 30:16

Ci-n felu-acesta ați vorbit: „Nu! Căci pe cai fugi-vom noi!”– „De-aceea, chiar veți fugi voi!” – „Pe cai iuți, noi vom călări!” – „De-aceea, vă vor urmări Cei care-aleargă după voi, Pe cai, cu mult mai iuți apoi.

Isaia 30:2

Făr’ să Mă-ntrebe, bunăoară, Către Egipt ei se pogoară, Cătând un adăpost al lor, La umbra Egiptenilor, Și ocrotirea ce putea Doar Faraonul să le-o dea!

Isaia 31:1

Vai, de cei care se pogor La Egipteni, vrând ajutor Și-și pun nădejdea-n cai și care Și-n călărimea lor cea tare, Dar nu privesc către Acel Cari Sfânt îi e lui Israel, Și nu Îl caută mereu, Pe-adevăratul Dumnezeu!

Ieremia 4:19

„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.

Ieremia 4:21

Voi vedea steagul fâlfâind Și-am să aud sunetul tare Pe care trâmbița îl are?”

Ieremia 41:17

Apoi, cu toți au poposit La „hanul lui Chimham” numit, Chiar lângă Betleem aflat. De-acolo-n urmă, au plecat Spre al Egiptului ținut,

Ieremia 43:7

Spre țara Egiptenilor, Plecă acel întreg popor, Pentru că n-au fost ascultate Poruncile de Domnul date. Pe drum, poporul s-a oprit, Când la Tahpanes a sosit.

Numeri 14:3

De ce ne duce Domnul, oare, Acum, în astă țară-n care, Uciși de sabie, să fim? Iar după ce o să pierim, Nevestele și-ai noștri prunci, De jaf vreți să ajungă-atunci? Nu e mai bine, pentru noi, Să ne întoarcem înapoi, În al Egiptului ținut, Care ne este cunoscut?”

Numeri 14:4

Ei, între ei, s-au sfătuit Și-apoi, în urmă, au vorbit: „O căpetenie acum, Să ne alegem și la drum, Către Egipt, să ne pornim, De vrem să supraviețuim.”

Numeri 16:13

În fața ta! Nu e de-ajuns Că în pustie ne-am ascuns? Din țara-n care-am locuit – În care-a curs, necontenit, Lapte și miere – ne-ai luat Și în pustiu ne-ai afundat. Prin el o să orbecăim Până avem ca să murim. Nu e de-ajuns? Acum dorești Ca peste noi să stăpânești?

Deuteronom 17:16

Deci împăratul, să ai știre Că nu trebuie-n stăpânire, Mulți cai să aibă, ca altfel, Să nu cumva să-ntoarcă el, Către Egipt, al său popor Pentru mulțimea cailor, Căci Domnu-a zis: „Pe acel drum, Să nu vă-ntoarceți, nicidecum”.

Deuteronom 29:19

Nimeni, după ce-a auzit Cuvintele ce s-au rostit – Cuvintele ce s-au aflat În legământul încheiat Cu jurământ – să n-aibă gând Ca să se laude, zicând: „Iată, de-acum, voi avea pace, Indiferent de ce voi face, Chiar dacă, să urmez aș vrea, Pornirea din inima mea, Chiar dacă setea o să-mi fie Astâmpărată în beție.”