Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 41:7 - Biblia în versuri 2014

7 Oamenii mers-au după el, Iar în cetate, Iemael – Acela care se vădea, Feciorul lui Netania – Îndată i-a înjunghiat, De ai săi oameni ajutat Și-apoi, în groapă, i-a zvârlit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Când au ajuns ei în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania, și bărbații care erau cu el i-au ucis și i-au aruncat într-o fântână.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Când au ajuns ei în mijlocul orașului, Ismael – fiul lui Netania – și bărbații care erau cu el, i-au omorât și i-au aruncat într-un puț.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Când au ajuns în mijlocul cetății, Ismaél, fiul lui Netanía, i-a înjunghiat și [i-a aruncat] în interiorul cisternei, el și oamenii care erau cu el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Și, când au ajuns ei în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania, i-a înjunghiat și i-a aruncat în groapă cu ajutorul oamenilor care-l însoțeau.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și a fost așa: când au intrat în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania, el și bărbații care erau cu el, i‐a ucis și i‐a aruncat în mijlocul gropii.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 41:7
11 Mawu Ofanana  

Pe-al lui Ramalia fecior, Îl avusese slujitor. Slujbașu-acela s-a numit Pecah, iar el a uneltit În contra împăratului. Astfel, chiar în palatul lui, El l-a ucis pe împărat, La fel precum s-a întâmplat Cu-Argob și Arie. Cu el, Avuse slujitoru-acel, Cincizeci de inși cari îl urmau Și care Galaadiți erau. Pecah, în urmă, a venit Și-n Israel, a stăpânit.


Tu Doamne, îi vei omorî Și-n groapă îi vei pogorî, Pentru că toți cei însetați De sânge, nu vor fi cruțați, Iar cei cari înșelători sânt N-au să trăiască pe pământ, În pace, nici o jumătate Din zilele ce le-au fost date. Dar iată că în Tine, eu Mi-am pus încrederea, mereu!


Căci ei aleargă-n graba mare Să facă rău. Ceata se strânge Avidă ca să verse sânge.


Al tău mormânt gol e lăsat, Pentru că fost-ai aruncat Departe de al tău mormânt. La fel ajuns-ai, precum cum sânt Și ramurile ofilite, Doar de dispreț învrednicite. Ești precum prada cea luată Cu sabia și lepădată Pe pietrele care podesc Groapa în cari se prăbușesc Stăpânii ei, căci ai ajuns Un hoit în care au pătruns Putreziciuni nimicitoare. Bun de călcat ești, în picioare.


Picioarele lor se zoresc Spre răutăți și se grăbesc Să verse sânge ne-ntinat, Iar gândul lor s-a arătat A fi, mereu, nelegiuit. Pe al lor drum, s-au însoțit Prăpădul și cu nimicirea.


În urmă, toți aceia cari Sunt căpitanii lui cei mari Se-arată-asemeni lupilor Ce își sfâșie prada lor. Să verse sânge, au pornit; Suflete pierd, necontenit, Să-și stingă lăcomia mare, De bani, ce-o are fiecare.


Grabnic, picioarele-și vor pune, Să verse sânge. Negreșit,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa